“Cum să devii un Nimeni” — o carte despre celebritate și media
Chiar dacă e prins cu multe alte lucruri, Iulian Comanescu și-a făcut timp să scrie o carte, care este, pentru el, din câte mărturisește, mai new media decât Twitterul — pentru simplul motiv că n-a mai făcut așa ceva. Am discutat puțin cu el joia trecută în jurul volumului editat de Humanitas, care se va lansa duminică, 21 iunie, la ora 12:00, la Bookfest.
Titlul complet: “Cum să devii un Nimeni — mecanismele notorietăţii, branduri personale şi piaţa media din România”.
În discuția prin Yahoo Messenger de mai jos, o listă de personaje, o listă de teme, câteva amintiri și precizarea pe care o așteptam: da, cartea are dialoguri.
Brăduț: padre de la evz îți spunea poetul. Și, de fapt, ești (și) poet. Dar cartea asta nu e poezie și nici beletristica, nu-i așa?
Iulian Comanescu: Îmi zicea Padre aşa? Ţine de preistoria noastră comună. Am lucrat la începutul anilor ‘90. În carte există nişte mici naraţiuni-anecdote despre diferite lucruri pe care le-am trăit prin media şi care mi s-au părut semnificative, cu valoare de studiu de caz.
În rest - sunt descrieri şi consideraţii teoretice despre celebrităţi, brand personal, old media, new media şi comunicare politică. Plus un glosar de romgleză la coadă.
Singurele versuri din carte sunt catrenul acela odios al lui Macedonski la adresa lui Eminescu. Care în sine cred că sunt o justificare suficientă pentru titlu.
Să ne reamintim: “Un X, pretins poet, acum/S-a dus pe cel mai jalnic drum./L-aş plânge, dacă-n balamuc/Destinul său n-ar fi mai bun;/Căci până ieri a fost năuc/Şi nu e azi decât nebun!”
CE-I CU TITLUL ĂSTA
Brăduț: cartea se cheamă “Cum să devii un Nimeni”
totuși, brandul personal este despre cum să devii cineva
Iulian Comanescu: Brandul personal nu e despre cum să devii cineva.
Brăduț: dezvoltă, te rog, fără să dai copy/paste din carte
Iulian comanescu: Dar s-o luăm pe rând. Odată că “Nimeni” e în titlu cu “N” mare. E substantiv, nu pronume negativ, ca de obicei în limba română.
Zic pe undeva pe la început că “Nimeni” este posesorul caprei, în istoriile cu capra vecinului.
De fapt, nu devii “cineva” în sensul vizibilităţii prezentului, până când nu se stropşeşte cineva la tine: “Eşti un Nimeni!”
Brăduț: interesant
Iulian Comanescu: Aşa e în România şi presupun că în multe alte părţi.
Brăduț: cum să stârnești invidia
Iulian Comanescu: Ura şi imprecaţiile sunt un criteriu de de vizibilitate.
Brăduț: cum să te ia lumea în seamă și să te înjure
dacă ești în vizorul public, ești supus și judecății (uneori hapsâne) a publicului și a media
Iulian Comanescu: Dacă vrei, da, dar nu e un manual de brand personal. Sunt câteva consideraţii utile, însă n-am făcut neapărat literatură motivaţională sau practică.
Asta e zona lui “Nimeni” în plan imanent. Poate fi un “Cineva” al momentului.
Mai există un palier al lui “Cineva”, cel istoric, care chiar că n-are nicio legătură cu ce scrie-n cartea aia. De pildă am un subcapitol despre Eminescu, dar numai în chip de celebritate. Nu despre valoarea lui literară şi altele.
DE CE SĂ CITIM CARTEA
Brăduț: descrie-mi într-o frază ideea cărții
Iulian comanescu: “Cum să devii un Nimeni” este o scanare a lumii media (clasică şi internet) din România lui 2009, cu date, poveşti şi consideraţii teoretice despre felul cum stau lucrurile la noi.
Brăduț: de ce ar trebui s-o citesc?
Iulian Comanescu: Tu, ca persoană, ar trebui s-o citeşti ca să te simţi provocat de stilul meu neacademic, pe alocuri mai curând filozofic decât belferesc, şi să precizezi lucrurile în cursurile pe care, presupun, ai să le mai scrii. Cititorii fără legătură cu lumea media ar putea ridica un colţ de perdea de pe ceea ce se întâmplă în presa şi pe internetul din România. Studenţii la jurnalism şi jurnaliştii juniori ar putea găsi câteva lucruri de bibliografie prin ea.
Şi mai sunt “bătrânii” din media, care au fost cea mai mare provocare. Am dat unui amic cu ani buni vechime în Mediapro o analiză de brand personal a Andreei Esca. Mi-a spus că e foarte interesantă şi m-am bucurat - nu ştiam cum i-aş putea interesa pe ei.
Brăduț: senzația mea e că e o carte despre relația dintre mass media și celebritate
Iulian Comanescu: Într-o oarecare măsură da.
Brăduț: eminescu ce caută acolo?
EMINESCU, ACEASTĂ ELODIE A VREMII SALE
Iulian Comanescu: Celebritate şi vedetă (fac o discernere dincolo de DEx, care nu ne ajută, în carte, între ele) sunt categorii care au intrat în România odată cu modernizarea de la 1848, cred. E puţin ciudat - sau operă de istoric, nu pentru mine - să vorbeşti despre celebrităţi pe vremea lui Dimitrie Cantemir sau a lui Burebista.
Eminescu e un caz aparte. A declanşat un fel de beatlemanie literară cu boala psihică. Vezi şi mizeriile scrise de Macedonski.
Ediţia I a “Poesiilor” făcută de Maiorescu a picat la ţanc, în decembrie 1883, la câteva luni după ce fusese luat şi dus la sanatoriu (în iunie).
După aceea au intrat în circulaţie tot felul de prostii despre el. Caragiale era indignat prin 1892, îl cunoscuse bine.
În fine, la începutul secolului al XX-lea, a apărut un tip pe nume Octav Minar, care a pus în circulaţie scrisori false ale poetului. Şi o poză care nu era a lui.
Deci, vai lui şi nouă, înainte de a fi Luceafărul şi nu mai ştiu ce l-au făcut comuniştii, Eminescu a fost şi un fel de Elodie literară (mamă ce-o să mi-o iau pentru afirmaţia asta, de-abia aştept )
Brăduț: adică? în sensul că aducea audiență dacă scriai despre el?
Iulian Comanescu: Probabil că da, nu ştiu cum se măsurau tirajele în epocă, radio şi TV nu exista. Cred că “Timpul”, la care lucrase Eminescu, nu avea mai mult de câteva mii de exemplare.
Ăsta ar fi un sens. După aceea, o celebritate poate fi o persoană pe seama căreia se spun minciuni şi tâmpenii.
Am opus în carte “vedetă” lui “celebritate” în sensul că vedeta interesează pentru ceea ce face, profesie (actor, prezentator TV etc.), iar “celebritate” e ceva ce-l poate caracteriza şi pe Eminescu, şi pe Mihaela Rădulescu, şi pe Elodia.
Brăduț: în cazul acesta, Eminescu sau Răduleasca sunt și vedete și celebrități, iar Elodia e doar celebritate. Nu?
Iulian Comanescu: Dacă vrei, da. Am descris-o pe Mihaela Rădulescu, pe blog, ca pe ultimul monstru sacru.
Mircea Radu tocmai iese de pe post azi (discuția a avut loc joi, 9 iunie — nota mea)… au rămas tot felul de tipi de generaţie secundă, care se dau de ceasul morţii că fac 1,5 rating.
ESCA ȘI RĂDULEASCA
Brăduț: În carte te ocupi de Mihaela?
Iulian Comanescu: Mai puţin de ea. Doar prin comparaţie cu Esca. Andreea Esca face ratinguri, dar are o prezenţă destul de discretă în presă. Circula chiar zicerea că “Esca nu vinde reviste”.
Mihaela Rădulescu, cât timp a fost pe post, nu ştiu să fi depăşit 6-7 puncte.
A trecut prin diferite epoci, ba făcea emisiuni de cultură pe B 1, ba albume duminicale la Antena 1.
În schimb “Vinde”, din punctul de vedere al oamenilor de glossy. Este o persoană outspoken, a cărei francheţe poate fi considerată apetit pentru scandal, dar eu apreciez faptul că e onestă cu o serie întreagă de lucruri.
Iulian Comanescu: Esca e brandul personal desăvârşit. Mi-a trebuit mult să-i găsesc nişte scăderi. Face numai ce face, fără greş. E aceeaşi azi ca şi acum 14 ani, PRO-ul mi-a dat nişte capturi de ecran de pe vremuri. Nimic nu s-a schimbat, totul a rafinat, a evoluat.
Brăduț: Dar Esca și Răduleasca sunt două prezențe foarte diferite. Una prezintă știri și trebuie să se caracteze prin seriozitate; cealaltă face divertisment și gălăgie. E un motiv pentru care în occident oamenii de știri nu fac reclamă la produse. Ar fi incorect și decredibilizator să le împrumute credibilitatea cititorului de știri
Iulian Comanescu: Da, sigur, oamenii de ştiri şi miniştrii nu fac reclamă la nimic în Occident. În România, în schimb, e atlfel. Am văzut-o pe Elena Udrea într-un spot la The One.
De aceea consecvenţa cu sine însăşi a Escăi e remarcabilă.
Brăduț: ai dreptate. dar ea s-a incadrat foarte clar într-un model. Răduleasca, pe de altă parte, a venit cu modelul vedetei glamoroase
Iulian Comanescu: Exact. La Esca vedem premeditare, la Răduleasca spontaneitate în relaţia cu publicul. Mai e un al treilea care după mine joacă-ntr-o altă clasă.
Floriiiin Călineeeescu.
Recunosc că sunt subiectiv, că am lucrat cu el.
Dar am încercat să îmi dau seama de ce a fost atât de mare cât a fost.
Ştia să scoată tot de la noi şi încă ceva pe deasupra.
Avea ce face cu echipa.
Am scris un subcapitol melancolic despre el.
CĂLINESCU
Brăduț: Pentru mine a rămas o enigmă succesul său, asta dacă nu îl raportez la star-systemul protv
Iulian Comanescu: Succesul nu e o enigmă.
Cred că lui Călinescu i se potrivea perfect statutul de vedetă. Aminteşte-ţi că eram împreună, la “Evenimentul zilei”, în 2005, când am aflat că soţia lui e foarte bolnavă şi tot restul.
Nimeni nu prea ştia nimic de viaţa lui personală.
Brăduț: eu pe la începutul anilor ‘90 eram cam singurul reporter de mass media din București. între altele, mergeam prin redacții, vorbeam cu lumea de la radiouri și televiziuni, să văd ce proiecte existau etc
și mi-l amintesc pe Călinescu într-un birou întunecat al ProFM, din clădirea aia care stătea să se dărâme, de pe Calea Victoriei.
morocănos, neras, obosit, sictirit. cam așa era și în emisiunile de la radio, așa suna.
Iulian Comanescu: “Duminicile celor singuri”. Mamă, ce mai ascultam emisiunea aia.
Era cam el.
Eu am trăit vreun an, un an jumate în preajma lui.
Ca să nu vând ce e-n carte o să zic doar că avea o treabă foarte grea. Era în live, câte două ore, şase zile din şapte, şapte zile din şapte. Asta a făcut şi Teo după. Când ai fost ultima dată la televizor? Eu, de alegeri, la Antena 3. Am stat două ore şi eram sfârşit.
Am băut un litru şi jumătate de ceai cu lămâie când am ieşit. Sigur, era caniculă, dar eram doar un pârlit de invitat, unul din fast thinkerii de care râd puţin prin cartea aia.
Brăduț: ai fost în echipa de la Chestiunea zilei, asta nu știe prea multă lume în ce te privește
Iulian Comanescu: Nu chiar, ceva mai devreme. La Chestiunea zilei am plecat cu Florin, dar nu era nevoie de mine. Erau vreo opt oameni, nu ştiu câţi, actorii. Făceau singuri pastilele alea.
Am fost la “Ora 7, bună dimineaţa” cu el.
De la “Chestiunea zilei” am şters-o că nu făceam nimic, eram în plus. S-a supărat pe mine. Cu mintea de-acuma aş fi rămas. După aia a început talk-show-ul de seară, care a fost ceva.
Brăduț: da, însă la un moment dat s-a supt
Iulian Comanescu: Totul se suge într-un timp de.
Şi în România e o problemă cu atât mai mare.
Brăduț: lui i se urcase la cap, poate nu se mai muncea la fel etc
uite, la americani nu se suge
Iulian Comanescu: Nu se suge pentru că posturile TV nu consumă vedetele ca pe ciungă.
Ţi-am zis de şase zile din şapte, şapte zile din şapte, live permanent.
Brăduț: tonight show ramâne în picioare din 54, cam în același format
Iulian Comanescu: Da, tipul dinaintea lui Carson l-a bătut în cuie.
Brăduț: mai e ceva, la americani e o echipă de sute de oameni
parcă vreo 250
Iulian Comanescu: Ajung şi zeci.
La noi nu e nimeni.
Există o producătoare de 600 de euro care e pe la mall când moderatorul o sună s-o întrebe de invitaţi.
CINE APARE ÎN CARTE
Brăduț: poți să-mi dai o listă cu oamenii care apar în carte? nu neapărat toți
Iulian Comanescu: Îţi zic din cap, dar sunt mai mulţi.
Brăduț: sigur
Iulian Comanescu: Marius Tucă şi Winston Churchill la branduri personale/accesorii definitorii (bretele şi trabuc).
Ăăă…
Berecleanu şi Gabi Avram la capitolul “tunsori altele decât Esca”
Brăduț: larry king nu?
Iulian Comanescu: Nu.
Brăduț: scuze, am simtit nevoia să zic de el când ai pomenit de bretelele lui tucă
așa
Iulian Comanescu: Larry King mă cam plictiseşte, nu-mi plac tipii care cer socoteală în numele naţiunii. Singurul pe care-l prizez e Michael Moore, fiindcă e spectaculos.
Tot felul de politicieni. Băsescu şi Iliescu, diametral opuşi în strategia de comunicare. Lavinia Şandru, Gigi Becali, Năstase, Udrea, t.A.T.u., câteva ziceri de-ale lui Cristoiu…
Mă rog, şi meritele lui ca tip “seminal”.
Toate vedetele astea virtuale, de la Elodia, la Nikita şi altele. Reiau o teorie pe care am formulat-o în Evenimentul zilei (cartea revine la nişte observaţii pe care le-am făcut de-a lungul timpului), că vedetele astea virtuale sunt proeminente în România fiindcă nu avem oameni cu realitări.
Brăduț: ce am înțeles eu este că pe majoritatea celor care apar în carte (cu excepții precum Churchill, Eminescu și încă vreo doi) i-ai cunoscut - pe unii chiar bine. în ce măsură se bazează cartea pe experiențele și observațiile tale directe și în ce măsură pe o cercetare de tip istorico-jurnalistico-antropologică?
Iulian Comanescu: Nu pe majoritatea. Pe Elodia, bunăoară, nu…
Observaţiile = cercetare, precum ştim.
Brăduț: corect, eu mă refeream la observatiile directe, în interacțiuni cu oamenii respectivi
Iulian Comanescu: Probabil că procentul anecdotic e undeva la 20 la sută.
Nu e o carte de memorialistică, deşi peste 50 de ani, dacă va rămâne ceva din ea, s-ar putea să fie exact anecdotele astea trăite pe pielea mea.
Folosesc aceste chestii pe post de captatio sau exemplificări.
În rest - e o carte scrisă din internet şi mai ales din cei vreo 12 gigabyţi de lucruri pe care îi am în calculator, aşa-numitul director work.
de vreo două ori m-am dus la dicţionare de hârtie.
WHO IS PETER PRIOR AND WHY DO WE HAVE TO CARE ABOUT HIM
Da, uite… Sârbu şi meritele lui, Peter Prior şi influenţa asupra presei româneşti…
Brăduț: zi-mi puțin de Peter Prior
că în momentul ăsta mă simt foarte ignorant
Iulian Comanescu: Peter Prior e picătura care a umplut paharul numit “Libertatea” de prin 1999 încoace.
Exista redacţia. Am lucrat puţin acolo, vreun an.
Până în septembrie 1999.
Şi tirajul era de vreo 30 de mii.
A venit tipul ăsta. E un cetăţean înalt, cu mustaţă. Un Ladima bine hrănit şi sigur pe el, care se duce la sală, am zis în carte.
Mai şaten - pe Ladima mi-l imaginez brunet, nu mai ştiu cum îl făcuse Camil Petrescu.
Prior a venit cu chestii gen să facem ultima pagină cu curiozităţi interne.
Externe, pardon.
Noi ne opuneam, că noi, românii, suntem “altfel”.
A fost irezistibil, în stilul lui amabil-distant.
Brăduț: e vorba de un elvețian?
Iulian Comanescu: Neamţ.
Unul din consultanţii formidabili pe care i-a avut - şi-i are - Ringier. Celălalt e Stephane Carpentier, ţi-am făcut cunoştinţă cu el.
Prior cred că mai vine şi azi la “Libertatea”, Răzvan Corneţeanu aşa susţine şi cred că e bine informat.
Brăduț: neamț trimis de elvețieni, deci
Iulian Comanescu: Cam aşa.
Dacă n-o fi elveţian
Trimis de elveţieni.
A venit cu un soi de scuturătură de mentalităţi, cum să zic.
Redacţia - mai mult după ce am plecat eu - a ştiut să asimileze sugestiile lui şi să construiască pe ele. La nu ştiu câţi ani după, au apărut “Click!” şi “Can-can”. Uite că ăsta e gustul publicului.
Un Peter Prior pe quality n-a apărut în România încă.
Brăduț: ba au fost, dar n-au fost luati in seama
Iulian Comanescu: Se poate. Prior a reuşit, atâta cât i se datorează lui.
DESPRE LIMBA PRESEI
(…)
Iulian Comanescu: Am un subcapitol în carte despre oralizarea textului. E un text, scris, făcut ca şi cum ar fi vorbit.
Ei bine,
Mie mi se pare că toţi agramaţii ăştia (din presă, de pe internet — nota mea) sunt inoculaţi de vitalitatea limbii adevărate. Am o problemă şi cu limba în care am scris eu în carte. Ştii ce înseamnă “brand” în DEx? Un aruncător de chestii, grenade, ceva de genul ăsta.
Am scris în romgleză, că asta vorbim prin meserie. Am pus un glosar sper amuzant la sfârşitul cărţii.
DESPRE MOTIVAȚIE
Brăduț: ce-ți veni să scrii carte? n-aveai deja prea multe de făcut?
Iulian Comanescu: Ba da. Dar am zis că e criză şi mă retrag să scriu o carte. Mulţumesc lui Dumnezeu, abia dacă-am avut timp. Am avut de lucru o mulţime.
Eram curios să văd cum e să faci o carte.
Mai new media decât blogul sau Twitter-ul, pentru mine personal. N-am făcut niciodată o carte.
Eu zic că am făcut-o, nu că am scris-o.
După aia mai e o chestiune de mic orgoliu personal.
Humanitas mi-a cerut cartea asta. E un volum commissioned.
Am semnat pe o structură de carte - e ceva ce are o utilitate socială.
Am negociat destul de zdravăn, nu la bani, ci tirajul de pornire.
O să fie 2500 de exemplare.
Brăduț: nu-i rău deloc
în condițiile în care tirajul mediu în românia e mult mai jos
Iulian Comanescu: Ba chiar am tras împotriva onorariului meu, în sensul că avem un gentlemen’s agreement, netrecut în contract, că nu va fi o carte foarte scumpă.
Nu mă cred Umberto Eco.
Aş vrea să fie ieftină, să şi-o permită şi studenţii.
Brăduț: cam cât crezi că va costa?
Iulian Comanescu: Habar n-am, nu vreau să avansez o cifră, fiindcă n-am vorbit decât de principiu despre asta, cu editura.
Că n-o să mă supăr dacă procentele mele de autor o să fie mici de la un preţ de copertă mai mic.
Am discutat şi de faptul că ne trebuie exemplare de PR, am voie să dau bucăţele înaintea apariţiei prin presă etc.
Mă ajută cu lansarea. 21 iunie, ora 12.00, la Bookfest.
Brăduț: dacă are dialoguri o cumpăr. are dialoguri?
Iulian Comanescu: Da.
Vrei să-ţi dau un dialog pentru blogul tău?
Brăduț: da, te rog
iulian comanescu: Uite, ţi-am trimis o discuţie cu Peter Prior, reprodusă din memorie.
E despre istoria “Libertăţii”.
Brăduț: Mersi (pun și fragmentul primit, dar în altă însemnare — nota mea).
Iulian Comanescu: Puţină lume mai ştie că ziarul ăsta şi-a căutat drumul vreo cinci ani, ca titlu Ringier.
Brăduț: asa e
Iulian Comanescu: Şi că are o preistorie de chestie dubioasă, naţional-comunistă. Am lucrat câteva luni la ei prin 1994-1995
Erau nişte bătrânei pe-acolo care tăiaseră şi spânzuraseră pe vremea lui Ceauşescu şi acum erau reduşi la stadiul de anexe… râdeam de unii, eram cruzi. Dar sigur - şi ei…
Brăduț: eu mai am inca nostalgia Informatiei
STRUCTURA CĂRȚII
si ultima chestie: cam care e structura cartii, pe capitole sau parti?
Iulian Comanescu: Şase capitole: Imagine şi branduri personale + celebritate şi vedete + classic media + new media + strategii de discurs politic + glosar de romgleză.
UN MESAJ PENTRU VIITORII CITITORI
Brăduț: un mesaj pentru viitorii cititori de iulian comanescu in varianta humanitas?
Iulian Comanescu: Cum să devii un Nimeni nu te învaţă cum să devii cineva, dar te învaţă cum de sunt unii altceva decât nimic.
//coperta cărții preluată de pe blogul lui Iulian, Media lui Comanescu //
Comentarii
Lasa un comentariu
