App Phone
Puriștii limbii române au de-acum o pacoste în plus. David Pogue tocmai a dat drumul, în New York Times, unui nou termen ce desemnează telefoanele din categoria iPhone-ului. Adică modele fabricate acum cam de toți marii producători, cu ecran tactil, Wi-Fi, muzică, video, browsere în toată regula, e-mail, GPS și tot soiul de aplicații care pot fi descărcate pe bani sau pe gratis de la magazine virtuale specializate.
Smartphone e un termen prea limitat, spune Pogue (un tip foarte interesant, care scrie - și face filmulețe - despre tehnologie pentru uz personal în New York Times și are un Emmy câștigat în calitate de corespondent pe domeniul Tehnologie pentru CBS News, deși omul e muzician — cu diplomă summa cum laudae de la Yale și vreo 10 ani petrecuți ca dirijor și aranjor la musical-urile de pe Broadway și un doctorat onorific în muzică; în plus, omul, care are și un site propriu și unul dintre cele mai accesate bloguri de pe nytimes.com, a scris vreo șapte cărți din seria “For Dummies” - între altele despre Macuri, operă, magie și muzică clasică - și încă nu-știu-câte din seria Missing Manual, pe care, de altfel, a și inițiat-o).
Un smartphone e un telefon care-ți permite să-ți citești emailul, zice el, cum sunt vechile BlackBerry-uri, Treo sau Blackjack-ul de la Samsung. Însă astea de tip iPhone sunt o combinație între un telefon mobil și un laptop, așa că merită o categorie aparte. Drept pentru care Pogue a invitat lumea să propună denumiri, pe Twitter. Iar cea mai bună i s-a părut a fi propunerea primită de la @mentalworkout: app phone. Pentru că aplicațiile sunt cele care diferențiază un iPhone sau un telefon cu sistemul de operare Android de un biet smartphone.
E foarte posibil, așadar, să avem o nouă categorie încetățenită în vocabularul de specialitate. Problema, acuma, e cum o traducem în românește. Pentru smartphone (sau smart phone), avem telefon inteligent, deși lumea, pe la noi, tinde, totuși, să folosească varianta în engleză, care e mai sintetică și adecvată. Tare mi-e mie că, dacă termenul app phone va face carieră, va fi preluat ca atare și în română, pentru că ar fi destul de ciudat să spui telefon app, app telefon sau telefon cu aplicații. În plus, app phone chiar sună fain.
Comentarii
6 comentarii la “App Phone”
Lasa un comentariu
Sincer, nu mi se pare deloc asa. Smartphone tocmai asta desemneaza: un dispozitiv mobil care are posiblitatea rularii unor aplicatii complexe dezvoltate special pentru sistemul de operare pe care-l ruleaza. Nu trebuie sa se reinventeze nimic aici. Nu este doar tipul de dispozitiv cu care-ti citesti email-ul pentru ca este vorba de un SISTEM DE OPERARE, pentru care poti sa creezi orice fel de aplicatie, depinzand de cat de deschisa e platforma.
Ceea ce vrea sa zica omul ala cu adevarat este ca, de fapt, iphone nu este un smartphone in adevaratul sens al cuvantului pentru ca nu poate face multitasking. Corect, pe el il puteti pune in categoria speciala a ‘app phone’, dar va fi cam singur in acea categorie. Android, Windows Phone, blackberry: toate pot face multitasking: pot avea deschise mai multe aplicatii in acelasi timp.
@ Shume: Nu, omul nu se referă la multitasking, aia e cu totul altă poveste. Diferențierea pe care o face este între telefoanele inteligente din generațiile pre-iPhone și aparatele din categoria iPhone, care au caracteristicile enumerate mai sus. Ce spune omul este că există diferență între cele două categorii de telefoane, ca urmare e nevoie de un nou termen care să desemneze aparatele ce rulează aplicații, de tip iPhone.
De multitasking vorbește abia când face comparația între iPhone și Motorola Droid, proaspăt lansat în SUA. Ambele sunt în categoria așa-numitelor app phones, dar Motorola îți permite să asculți Internet radio când ești într-o altă aplicație și să rulezi mai multe aplicații deodată — asta spune David Pogue.
Eu, unul, îți mărturisesc că nu văd un mare avantaj în asta, nu cred că lumea, în general, vrea neapărat să lucreze (sau să se joace) în mai multe aplicații deodată pe mobil. Pentru asta există laptopuri și desktopuri. Și nici să asculți Internet radio când faci alte lucruri nu mi se pare o mare chestie, pentru că dacă ai iPod ai oricum acces la ce muzici și podcasturi vrei tu. Ceea ce nu înseamnă că treaba asta cu aplicațiile deschise simultan nu este o lipsă a iPhone-ului — doar că nu e una hotărâtoare, în opinia mea.
Din gura unui romanas cu accent, fie el din moldova, oltenia sau altundeva, “app phone” ar suna cam ca “afon”…
@ Liviu: îmi pare rău, dar, pe lângă faptul că nu e amuzantă, glumița ta e și total pe lângă realitate. oricum ai da-o, n-are cum să sune așa. mai încearcă :).
@bradutz: imi sustin pozitia, nu mi se pare ca trebuie sa creezi o categorie noua pentru telefoanele care pun accentul pe o functie disponobila de cand s-a inventat termenul ’smartphone’: si anume instalarea de aplicatii.
Daca te-ai invatat cu iphone ca prim telefon mai inteligent, intr-adevar, nu vei simti lipsa multitaskingului, dar crede-ma ca daca te inveti cu orice alt sistem de operare si treci la iphone, in afara de bucuriile pe care ti le ofera acesta, vei avea parte si de o frustare provenita din aceasta lipsa!
In plus pretul abonamentului cu care Orange pune in vanzare Iphone-ul mi se pare urias, nu din punct de vedere al costurilor (ca oricum isi cumpara iphone isi permite si un abonament mai scump), ci pentru cate ofera. Pe piata exista oferte de abonamente mult mai convenabile, chiar si in cadrul orange.
@ Shume: Îți înțeleg punctul de vedere și chiar sunt întrucâtva de acord, dar eu nu mă refeream la argumentul tău că smartphone e totuși un termen potrivit. Singura mea problemă era că spuneai că Pogue voia de fapt să spună că iPhone nu e un smartphone în adevăratul sens al cuvântului pentru că nu poate face multitasking. Ceea ce e fals. În rest, repet, îți înțeleg punctul de vedere. Pe de altă parte, parcă aș fi de acord cu tipul că e nevoie de o diferențiere în termeni între telefoanele din categoria iPhone și telefoanele inteligente din generațiile anterioare. Diferențierea nu se datorează atât telefonului în sine (că și eu am un Eten Glofiish vechi de trei ani, cu touch screen, care rulează Windows Mobile, are GPS și tot felu’ de alte chestii), cât apariției magazinelor virtuale de aplicații. Ăsta este punctul forte al iPhone-ului, pe lângă design și calitatea materialelor folosite (care din punctul meu de vedere sunt încă la mare distanță de concurență): accesul la App Store, cu peste 100 k de aplicații pentru moment. Android are 10-12.000, app store-ul Nokia are mult mai puține, Windows Mobile nici nu știu ce oferă în sensul ăsta.
Dar nu mă înțelege greșit, nu vreau să-ți bag pe gât iPhone-ul, mai ales că detectez la tine o oareșce reacție adversă vizavi de acest telefon. Pur și simplu consemnam ce scria tipul de la New York Times și mă gândeam că dacă prinde sintagma ne mai intră un englezism în limbă, spre ciuda puriștilor :).