Cărţile mele în 2010
OK, titlul acestei însemnări e incorect. Nu e vorba de toate cărţile pe care le-am citit în 2010, ci de câteva care mi se par importante din punct de vedere jurnalistic. Cărţi de non-ficţiune, cum zice americanul, scrise de jurnalişti sau scrise jurnalistic, despre fapte, evenimente, fenomene, personaje. Despre subiecte pe care le găsim sau am putea să le găsim în ziare. Mi-aş dori ca jurnaliştii de la noi să scrie şi ei cărţi, mai multe cărţi, care să nu fie neapărat culegeri de articole apărute în presă. Subiecte sunt, iar 2011 va fi, între altele, anul în care voi scoate şi eu o carte, despre Facebook, ce va apărea, probabil, în mai. Până atunci, iată câteva dintre cărţile pe care le-am citit în 2010 şi pe care vi le recomand. Din fiecare am învăţat o grămadă, inclusiv despre cum se scrie o carte faină:
Sursa imaginii: amazon.com
- Open. Autobiografia lui Andre Agassi, scrisă împreună cu J.R. Moehringer, se citeşte ca un roman, are poveste şi mesaj şi ajută cititorul să-l vadă pe celebrul jucător de tenis dintr-un unghi din care nu l-a mai înfăţişat nimeni. Am scris acum vreun an despre carte aici.
Sursa imaginii: amazon.com
- Googled. Povestea companiei Google, documentată minuţios şi spusă frumos şi clar de jurnalistul Ken Auletta. O foarte bună cronică a cărţii, în engleză, găsiţi pe I Think, un blog de Sorin Adam Matei.
Sursa imaginii: amazon.com
- The Facebook Effect. Dacă ar fi fost să ordonez cărÅ£ile din această postare după impactul pe care l-au avut asupra mea, probabil ar fi trebuit să încep cu lucrarea lui David Kirkpatrick, un demers jurnalistic ÅŸi ÅŸtiinÅ£ific impresionant. Cartea povesteÅŸte cum a apărut ÅŸi s-a dezvoltat Facebook, ce-l mână în luptă pe Mark Zuckerberg (ÅŸi pe partenerii săi) ÅŸi detaliază, de asemenea, unele dintre mecanismele ce fac ca Facebook să aibă un asemenea succes ÅŸi să influenÅ£eze vieÅ£ile atâtor oameni. Este cu mult mai utilă, din acest punct de vedere, decât The Accidental Billionaires, cartea lui Ben Mezrich care a stat la baza filmului The Social Network ÅŸi care nu intră în lista mea, deÅŸi am citit-o, pentru că este în mare parte ficÅ£iune ÅŸi face un portret nerealist lui Zuckerberg (de altfel, titlul e complet aiurea, pentru că nu e nimic accidental în modul în care fondatorul Facebook a devenit miliardar — despre asta voi vorbi, poate, cu altă ocazie).
Sursa imaginii: amazon.com
- Game Change. Unul dintre cele mai spectaculoase acte jurnalistice ale anului, cartea ziariştilor Mark Halperin de la Time şi John Heilemann de la New York Magazine intră adânc în culisele campaniilor lui Obama, McCain, Hillary Clinton şi John Edwards şi te face să te simţi ca o musculiţă pe perete, cu acces la unele dintre cele mai intime detalii dintr-o cursă istorică pentru preşedinţia SUA. Cei doi au realizat sute de interviuri, iar cartea m-a ţinut într-o continuă uimire în privinţa modului în care autorii au documentat acest volum palpitant. Mai multe despre carte am scris aici.
Sursa imaginii: amazon.com
- Free. Chris Anderson de la Wired Magazine continuă, cumva, ideile din deja clasica The Long Tail ÅŸi arată cum profită business-ul modern de pe urma culturii gratuităţilor ÅŸi chilipirurilor, în contextul dezvoltării comerÅ£ului electronic. O carte excelent structurată, cu o sumedenie de exemple — un volum despre business aÅŸa cum trebuie să fie orice text jurnalistic despre business: accesibil ÅŸi interesant pentru oricine.
Închei cu o observaţie: am văzut pe un blog, cu puţină vreme în urmă, o însemnare ce vorbea despre o aşa-zisă confirmare a unei informaţii din The Facebook Effect, privind existenţa unei oferte a Microsoft pentru Facebook. Autorul însemnării vorbea despre informaţia din carte ca despre un zvon, ca despre o speculaţie nedocumentată. Am lăsat un comentariu pe blog în care i-am atras atenţia că The Facebook Effect e un demers jurnalistic, nicidecum ficţiune sau speculaţie, şi că informaţiile de acolo au la bază o documentare solidă. Autorul postării mi-a răspuns că nimeni nu confirmase informaţia până atunci. Dincolo de faptul că e naiv să afirmi aşa ceva, din moment ce se ştie bine că Microsoft a încercat să cumpere Facebook şi chiar a reuşit să achiziţioneze un mic procent din companie, însemnarea respectivă trădează o mentalitate întâlnită la noi; anume că jurnalismul şi literatura de acest gen operează cu speculaţii, cu informaţii neconfirmate, cu zvonuri. De fapt, jurnalismul adevărat, care include şi articole din presă, dar şi cărţi de non-ficţiune, înseamnă documentare serioasă, iar astfel de volume gazetăreşti înseamnă multe, foarte multe ore de conversaţii cu surse. Autorul The Facebook Effect a stat de vorbă cam cu toţi oamenii importanţi care sunt sau au fost la Facebook, inclusiv cu Mark Zuckerberg, dar şi cu persoane din conducerea altor companii ce operează în industria computerelor şi internetului, între care, desigur Microsoft. Ca să scrie Googled, Auletta a petrecut mult timp alături de fondatorii şi de CEO-ul de la Google şi a stat de vorbă cu nenumărate alte surse. Cei doi ziarişti care au scris Game Change au realizat şi ei sute de interviuri. Free se bazează pe nenumărate exemple şi discuţii cu personaje dintre cele mai diverse. Cartea lui Agassi, desigur, e alt gen, dar am inclus-o aici pentru valoarea sa documentară şi literară şi pentru că asemenea volume se cer citite de către jurnalişti (unii dintre ai noştri au scris din auzite despre lucrurile povestite de Agassi în Open şi au cam încurcat borcanele).
De altfel, toate cărţile de mai sus se cer citite de către jurnalişti, şi mai ales de către cei care scriu în domeniu. Dacă te ocupi de IT, internet, social media, atunci ar trebui să ştii The Facebook Effect, Googled şi Free (ca şi The Long Tail, ca şi altele). E valabil şi pentru cei care scriu despre economie. Game Change se cere pentru cei specializaţi în politică şi e savuroasă şi pentru restul. Iar cartea lui Agassi este interesantă indiferent cu ce te ocupi, dar pentru mărturiile de acolo ar fi trebuit parcursă imediat ce a ieşit de sub tipar de către ziariştii de sport, dar şi de către cei de monden.
La mulţi ani şi la multe cărţi!
Related posts:
- 10 trenduri în jurnalism pentru 2010
- Istodor şi Comanescu. Şi cărţile lor
- Cartea feţelor
- Bursierii Carter Center pe 2009/2010: Georgiana Ilie şi Răzvan Vintilescu
- De urmarit in 2010: Cum vor arata revistele pe Tablet
Dacă ai chef, poţi să faci un comentariu sau să te abonezi la flux ca să primeşti viitoarele postări în feed reader.
Downloaded
. Thank you!
O întrebare de necunoscător al marketingului de carte american: cărţile astea sunt bestseller de cum ies pe piaţă? Că văd că au pusă menţiunea asta pe copertă. Ba chiar sunt lăudate înainte de a fi vîndute.
George, din câte îmi dau seama, cum cărÅ£ile au apărut deja de ceva vreme pe piaţă, au avut timp să devină bestseller, iar la reeditare au primit această menÅ£iune pe copertă. Cât despre laude, e o practică obiÅŸnuită ca editurile să trimită exemplare pilot către critici ÅŸi presă. La noi, pe vremea când eram ÅŸef de secÅ£ie la cultură, primeam versiunile lansate pe piaţă, eventual cu puÅ£in înainte să intre în librării — bănuiesc că lucrurile nu s-au schimbat între timp. ÃŽn SUA, versiunile trimise criticilor ÅŸi presei sunt de regulă ediÅ£ii pilot, care nu au nici măcar preÅ£ul de copertă ÅŸi care, în unele cazuri, mai suferă mici editări ÅŸi modificări înainte de lansarea pe piaţă.