General
Poduri goale în România de Ziua Femeii
Sursa: Google
Priviţi harta de mai sus. Poduri din toată lumea se vor umple azi de oameni care îşi vor arăta astfel susţinerea pentru cauza femeilor şi admiraţia faţă de realizările lor. Locurile în care vor avea loc asemenea evenimente sunt marcate pe hartă. Acum priviţi harta de mai jos.
Sursa: Google
Vedeţi o mare pată albă? Acolo e România, unde nu e anunţat nici un eveniment. Sunt curios dacă se schimbă ceva în cursul zilei, sau dacă podurile vor rămâne goale.
Cum ascultau românii Radio Europa Liberă
articol realizat împreună cu Sorin Adam Matei
În munca de documentare pentru Cartea feţelor, cartea mea despre social media şi Facebook ce va apărea în mai la Humanitas, am căutat — voi explica altă dată de ce — date despre audienţa Radio Europa Liberă în România în anii ’80.
Cifrele de audienţă, obţinute în colaborare cu Sorin Adam Matei, pot da fiori de invidie multor manageri din audiovizualul actual. Ele arată cât de important era radioul finanţat de Statele Unite în condiţiile în care presa de stat nu-şi îndeplinea, practic, rolul social.
Un studiu Europa Liberă desfăşurat în 1982 şi începutul lui 1983 arată că 64% dintre români ascultau postul de radio, chiar dacă numai unul din cinci o făcea zilnic. Bărbaţii formau majoritatea audienţei şi ascultau mai des decât femeile (1 din 4 ascultători de sex masculin urmărea Europa Liberă în fiecare zi, faţă de 1 din 10 femei).
Lucrătorii din agricultură şi tinerii ascultau de asemenea în mai mică măsură şi mai puţin frecvent Europa liberă, motiv pentru care autorii studiului din 1982-1983 recomandau mai multe emisiuni destinate fermierilor, tinerilor şi femeilor. Ascultarea Europei libere era, de asemenea, un obicei mai răspândit în rândul celor cu mai multă şcoală.
În 1988, audienţa Europa Liberă în România era la 63%, cifră superioară celorlalte ţări din Europa de Est, potrivit unui studiu REL. Postul Vocea Americii era ascultat de 31% din populaţie, iar BBC de 25%. Cei mai mulţi dintre ascultătorii Vocea Americii şi BBC ascultau şi Europa Liberă.
În continuare iată datele mai pe larg, exprimate şi prin grafice.
Read the rest of this entry »
Cum mi se pare aplicaţia de iPad de la Adevărul
Tocmai am încercat noua aplicaţie de iPad de la Adevărul, prima a unui ziar românesc, ceea ce e din start un lucru pozitiv. Așadar, o bilă albă pentru inițiativă și viziune. De fapt, chiar și cunoscând inerția care domnește în general printre managerii de presă din România, tot mi se pare de mirare că nu sunt mai multe ziare care să fi lansat deja o aplicație pentru iPad. Da, sunt încă puțin utilizatori, dar cei care își permit un iPad și mai fac și efortul să-l folosească trebuie că fac parte din categoria de public cea mai vânată de advertiseri.
Ce mai e fain la app-ul Adevărul, în afară de faptul că există, este că articolele se citesc foarte bine, iar design-ul este curat. În plus, se mișcă bine, articolele se încarcă relativ rapid și nu mi-a picat (înțeleg că asta se mai întâmpla în primele zile, dar înțeleg că între timp cei de la Adevărul au reparat niște bug-uri).
Câteva lucruri care ar fi ușor de îndreptat la următoarele update-uri:
Read the rest of this entry »
Orașele Facebook din România
Harta Facebook a României. Ca să vedeți harta mărită, dați click pe imagine.
Mai nou, Facebook oferă, pentru cei care doresc să-și facă publicitate pe site, numărul utilizatorilor pentru diverse localități din România. Am luat-o alfabetic și a rezultat harta alăturată, în care bulele albastre arată cât de importantă este o localitate prin prisma numărului de utilizatori Facebook. Lista completă e la finalul acestui articol, dar pentru mine cea mai tare fază este apariția pe primele locuri (pe 4) a localității Frâncești, jud. Vâlcea, care avea în 2002, potrivit Wikipedia, 5.599 de locuitori. O altă surpriză: pe locul 2, după București, figurează Roman (pe Facebook scrie că ar fi județul Vaslui, dar, desigur, este vorba de Neamț; orașul avea în 2002, tot potrivit Wikipedia, vreo 70.000 de locuitori). Urmează Timișoara și mai sus-amintitul Frâncești. De altfel, între localitățile (destul de puține) menționate de Facebook (care ia în considerare doar localitățile în care figurează mai mult de 20 de utilizatori) figurează și un alt Frâncești, din județul Gorj.
Read the rest of this entry »
10% pentru România (pe Facebook)
2.130.580 utilizatori din România. Atâta îmi arată mie Facebook la jumătatea lui decembrie 2010. Terminăm, aşadar, anul 2010 cu 10% dintre români pe Facebook. În februarie erau doar vreo 650.000 de români pe Facebook. În martie 2009: 85.000. În decembrie 2008: vreo 50.000. În doi ani, Facebook a crescut, în România, de la 0.2% din populaţie în martie 2009, la 10% în decembrie 2010.
Iată cifrele din 26 octombrie 2009, 10 ianuarie 2010, 3 februarie 2010 şi 15 decembrie 2010, pentru mai multe ţări sud-est-europene (datele sunt culese direct de la Facebook):
- Bosnia şi Herţegovina: 501.580 >> 608.780 (13% din populaţie) >> 628.940 >> 922.360 (20% din populaţie)
- Bulgaria: 703.800 >> 965.080 (13%) >> 1.080.100 >> 1.782.620 (23,5%)
- Cehia: 1.674.020 >> 1.889.380 (18%) >> 2.108.100 >> 2.936.640 (27,5%)
- Croaţia: 848.600 >> 955.500 (21%) >> 1.035.020 >> 1.274.840 (28%)
- Grecia: 2.035.340 >> 2.240.240 (20%) >> 2.335.260 >> 3.036.420 (27%)
- Macedonia: 417.380 >> 509.400 (24%) >> 551.060 >> 745.140 (35%)
- Moldova: 143.660 (15 decembrie 2010)* (4%)
- Polonia: 1.128.680 >> 1.665.240 (4%) >> 1.798.860 >> 4.540.480 (12%)
- România: 382.800 >> 522.220 (2%) >> 646.140 >> 2.130.580 (10%)
- Rusia: 658,040 (10 ianuarie 2010)** (0,5%) >> 750.480 >> 3.222.440 (2,3%)
- Serbia: 1.212.740 >> 1.509.560 (21%) >> 1.654.920 >> 2.256.160 (31%)
- Slovacia: 887.660 >> 1.069.180 (20%) >> 1.142.580 >> 1.582.020 (29%)
- Slovenia: 425.540 >> 473.840 (23%) >> 496.700 >> 616.940 (30%)
- Turcia: 15.234.820 >> 17.371.400 (22%)>> 18.556.840 >> 24.366.580 (31%)
- Ungaria: 500.640 >> 627.760 (6%)>> 747.880 >> 2.380.160 (24%)
- Ucraina: 206.960 >> 235.080 (0,5%) >> 277.960 >> 931.360 (2%)
* Moldova e nou intrată în listă pentru că la precedentele date din tabel Facebook nu afişa numărul utilizatorilor din această ţară.
** Pentru Rusia am început să extrag date abia la 10 ianuarie 2010.
Demn de notat, între altele, e că destule alte ţări din regiune au crescut în ritm rapid din februarie până în decembrie. Între ele, Ungaria (care are încă mai mulţi utilizatori, la o populaţie semnificativ mai mică decât a României), Polonia, Turcia, Rusia, Ucraina (ultimele două sunt ţări unde Facebook a crescut mai greu pentru că piaţa era dominată de alte reţele de socializare online). Cehia şi Serbia, şi ele cu populaţii mul mai puţin numeroase decât România, au, de asemenea, mai mulţi utilizatori decât noi, dar un ritm de creştere inferior.
Dacă privim cifrele brute, Turcia are de departe cei mai mulţi utilizatori de Facebook în regiune, după cum se vede foarte bine în tabelul de mai jos, care arată cum a crescut din ianuarie până în decembrie 2010 numărul celor ce folosesc reţeaua de socializare:
Creşterea numărului de utilizatori Facebook în unele ţări din Europa de Sud-Est în ian-dec 2010
Când e vorba de procentul din populaţie care utilizează Facebook, România e în coadă, în timp ce ţări ca Macedonia, Turcia, Serbia şi Slovenia depăşesc 30%. Macedonia este ţara din sud-estul Europei cu cea mai mare penetrare a Facebook: 35% din populaţie are cont. Tabelul de mai jos ilustrează creşterea procentuală din ianuarie până în decembrie 2010 pentru mai multe ţări din regiune:
Read the rest of this entry »
România curată cu presiune se obţine
Ce au în comun Alina Mungiu-Pippidi, Cătălin Tolontan şi Toni Grecu? Aflăm la prânz, la GDS (Calea Victoriei 120), unde la 11:30 începe o lansare (ce-mi place cum sună chestia asta). Cei trei lansează un proiect care seamănă, la nume, cu o iniţiativă ecologistă şi se vrea, din câte înţeleg, chiar o ecologizare, dar a politicii: Alianţa pentru o Românie Curată. Iar ecologizarea politicii trebuie să se facă prin presiune civică, spune Alina Mungiu-Pippidi. Presiunea, însă, trebuie aplicată imparţial tuturor partidelor politice, un lucru pe care intelectualii noştri nu l-au făcut până acum.
Nu pot fi decât de acord. Am remarcat aceeaşi atitudine la ziarişti, chiar şi pe vremea când mogulizarea presei centrale nu era un fenomen atât de clar. Îi criticăm pe ăia, dar suntem indulgenţi cu ăştialalţi, că sunt mai buni. Numai că, ajutaţi şi de astfel de atitudini, ăştialalţi se transformă în ăia, ziariştii se transformă în prieteni şi uite aşa cinismul pune stăpânire şi pe politică şi pe presă — şi după aia ne mirăm că publicul ne întoarce spatele şi preferă să folosească presa ca să se distreze, nu ca să se informeze.
Alianţa pentru o Românie Curată o să aibă şi site, care la ora la care scriu e încă în construcţie. Şi are deja şi pagină de Facebook, despre care sunt foarte curios cum o să evolueze.
Am aflat despre proiect de la Iulian Comanescu, care scrie pe blogul său că e şi el implicat.
Elena Udrea are numai prieteni pe net
Comentatorii o elogiază şi o citează pe Elena Udrea
Am dat click pe un link pus de cineva pe Facebook, ca să văd ce zice Elena Udrea de miile sale de prieteni. Tot pe Facebook prietenii la care face referire doamna ministru. Sunt aproape 5.500, zice Udrea, “şi nu vreau să mă opresc aici”.
Acuma, are mai puţină importanţă că ministrul nostru, proaspăt iniţiator al unui parteneriat cu Facebook (adică turismul românesc se va promova pe site-ul de socializare, din câte înţeleg), confundă prietenii cu fanii. Pagina de Facebook a Elenei Udrea are, într-adevăr, o grămadă de like-uri (5.853 în momentul în care scriu acest text), dar, sigur, nu e vorba de “friends”.
N-ar fi mare chestie nici că Elena Udrea recomandă, în aceeaşi postare, vizionarea filmului The Social Network, care nu-l pune pe Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, într-o lumină prea bună. La o adică, deşi doamna ministru abia se întâlnise cu un oficial al companiei, nu e o gafă prea gravă, pentru că cei de la Facebook sunt cool şi nu se stresează din atâta lucru.
Altceva m-a impresionat pe mine. Şi anume, comentariile la articolul din România liberă făcut după postarea Elenei Udrea. Las’ că cei de la RL ar fi putut să dea link la blogul ministrului fără să se mai obosească cu atâta copy/paste. Fie şi pentru comentariile respective, şi tot a meritat efortul. Ele arată că Elena Udrea nu are prieteni numai pe Facebook. Are prieteni peste tot pe internet. Numai prieteni, care o apreciază şi folosesc cuvinte elogioase la adresa ministrului atunci când comentează pe site-uri, ceea ce, desigur, e oricum în spiritul comentatorului român pe internet. Remarcaţi, vă rog, că Ramona, Luiza, Miruna, Gabi şi Andrada, ca să-i numim doar pe cei ce au comentat în prima pagină, au, cu toţii/toatele, nume foarte frumoase. Fără îndoială, numele lor de botez. Şi ce frumos vorbesc despre iniţiativele şi calităţile doamnei ministru. Ba, uneori, preiau chiar idei pe care le găsim şi pe blogul acesteia.
Iată, de exemplu, ce scrie Ramona (am păstrat în toate exemplele de mai jos ortografia originală, dar am scris cu bold lucrurile care m-au impresionat deosebit):
Conteaza mult sa ai un ministru tanar si implicat. Parteneriatul pe care Udrea l-a realizat cu Facebook reprezinta un pas inainte pentru turismul romanesc
Observăm că Ramona a citit cu mare atenţie blogul doamnei Udrea, pentru că şi acolo scrie:
parteneriatul pe care ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului l-a realizat cu reprezentanţii Facebook este un pas extrem de important pentru promovarea turismului românesc în mediul online.
Luiza scrie şi ea:
Daca din 3 romani 2 au acces la internet nu ar fi fost pacat sa ratam aceasta ocazie.Noroc cu Elena care a avut inspiratia sa promoveze turismul romanesc pe Facebook
Păi da, noroc cu Elena, dar şi noroc cu Luiza, care o apreciază şi o citeşte pe Elena. Totuşi, ar putea să o citească şi mai atent, pentru că, pe blog, Elena a scris ceva mai nuanţat:
Cel puţin în mediul urban, un studiu din 2009 arată că doi din trei români au acces la internet
Andrada, un nume foarte frumos, un caracter pe măsură şi (încă) o mare admiratoare a Elenei, scrie, între altele:
Udrea stie foarte bine ce inseamna newmedia si ce implica retelele de socializare ca parte a strategiei de atragere de turistiin Romania
Coincidenţă, şi Elena Udrea foloseşte aceleaşi cuvinte, referindu-se, însă, cu respectul potrivit, la toţi românii:
… românii ştiu foarte bine ce înseamnă new media şi ce implică reţelele de socializare.
Impresionat, simt nevoia să mă alătur şi eu corului, chiar dacă nu sunt în sfaff-ul Elenei Udrea, şi să o felicit că are atât de mulţi prieteni pe net, şi atât de civilizaţi, şi atât de fani. Asta înseamnă, dom’le, să înţelegi cum funcţionează tehnologia, cum funcţionează promovarea şi cum funcţionează brandul. Bravo.
PS 1. Doamna Elena Udrea, nu e cam prea pe faţă? Ziceţi-i măcar lu’ aia mică care trudeşte la comentariile astea să nu mai copieze cuvânt cu cuvânt de pe blog şi să găsească nişte pseudonime care să sune mai ca lumea. Mie, totuşi, mi-a plăcut mult Andrada.
PS2. România liberă, cum erau IP-urile?
Meserii rare
Ani la rând, una dintre chestiile pe care le făceam cu studenţii de la laboratorul de tehnici de colectare a informaţiei era să le cer să scrie un articol despre cineva care face o meserie rară. Invariabil, între textele studenţilor se strecurau şi unul sau doi cizmari.
Am nişte ghete care-mi plac tare, numai că li s-a bulit pielea la spate. Astăzi m-am hotărât: le-am dus la cizmăria de la colţul străzii. Omul mi-a zis că îmi pune câte un petic şi îmi bagă şi călcâie noi. Am plătit 25 de dolari şi mă duc să-mi iau ghetele mâine după-amiază. Se întâmplă în Manhattan, unde locuiesc pentru o vreme.
Ce voiam să zic e că mi-e dor de un articol cu meserii rare. Câţi cizmari or mai fi în Bucureşti?
De fotbal: cu cine ţin eu la Mondiale
La Mondial, eu o să ţin cu o echipă cu care n-am mai ţinut niciodată şi despre care lumea din România crede îndeobşte că e formată din chitarişti blonzi ce au ajuns din întâmplare pe teren. Adică o să ţin cu SUA (chitaristul blond e Alexi Lalas, deşi nu mai joacă fotbal şi nici nu sunt sigur că era chitarist).
Chiar dacă SUA o să ia bătaie de la Anglia (dar poate n-o să ia), americanii sunt la Cupa Mondială şi noi nu, iar în ultima (şi cea din urmă) “România lui Ulmanu”, din Esquire-ul de mai/iunie, am explicat de ce cred eu că se întâmplă aşa. Dacă n-aţi citit, am scris, de exemplu, aşa:
De fapt, fotbalul nu trebuie mâncat, cu atât mai puţin pe pâine. Fotbalul trebuie jucat. Iar aici americanii (şi mulţi alţii) ne bat de ne merg fulgii. Potrivit cifrelor din 2008 ale Institutului Naţional de Statistică, avem cam 13 mii de jucători legitimaţi. Nu sună chiar rău, numai că asta înseamnă, la populaţia României, că avem cam un jucător la fiecare 1.700 de inşi. În SUA, statisticile arată că milioane de persoane practică fotbalul în mod organizat. O statistică de acum câţiva ani vorbea de zece milioane de copii înscrişi în diverse programe de fotbal, şi chiar dacă am considera că numai copiii joacă fotbal în SUA, tot am avea cam un jucător la fiecare 30 de persoane.
Am mai scris că eu lucrez pentru o vreme la o organizaţie care organizează (că d’aia e organizaţie) ligi de fotbal pentru aproape două mii de jucători, de la preşcolari la pensionari, într-un orăşel de 50 de mii de locuitori. Oricine, indiferent de experienţă, etate, talent sau situaţie financiară, se poate înscrie şi ajunge la o echipă unde se antrenează de două ori pe săptămână şi joacă în fiecare week-end. În plus, şcolile din SUA acordă mare importanţă educaţiei fizice, iar fotbalul a ajuns în primele două sporturi din ţară după numărul elevilor care îl practică. Între 15 şi 20 de milioane de persoane joacă fotbal în fiecare an în SUA, iar terenuri există la tot pasul. Până şi bisericile au câmpuri de joc. Dintre sporturile de echipă, doar baschetul este mai practicat. Cu alte cuvinte, fotbalul este cu adevărat un sport de masă, iar cluburile care vizează performanţa au de unde se alimenta.
Asta în timp ce la noi mai mult vorbim decât jucăm, lucru absolut evident şi în emisiunile sportive de la televizor. Şi uite d’aia (între altele) nu e România la Mondiale, iar America e. Şi până nu se înmulţesc iniţiativele de care îmi povestea Chinezu (adică în principal oameni care iubesc fotbalul şi se organizează singuri, că de la autorităţi canci), mai mult o să mâncăm, decât o să jucăm (şi tot la “conducători” o să ne uităm la teve).
Viaţa postumă a lui Stieg Larsson
Dacă vă plac cărţile lui Stieg Larsson şi n-aţi văzut încă articolul ăsta, poate merită să aruncaţi o privire (sau mai multe, că e lung).
