Internet
EuroHack: competiÈ›ie È™i workshop de ‘data journalism’
Urmează câteva detalii despre un eveniment la care sunteți invitați să participați dacă vă interesează data journalism. Cei care știu ce-i aia să sară câteva rânduri, sau să nu se mai complice și să dea direct click pe linkul ăsta. Ceilalți, fiți atenți:
Read the rest of this entry »
La Nistru
Vadul lui Vodă: plajă la Nistru
Sunt din nou în Republica Moldova, de această dată nu la Chişinău, ci la Vadul lui Vodă, o localitate dintr-o zonă împădurită de lângă Nistru, plină de aşa-numite baze de odihnă, de la un strălucitor centru de antrenament al echipelor naţionale ale ţării, la pensiuni care au cunoscut cu siguranţă şi vremuri mai bune.
A noastră se cheamă Odiseu (cum i se spune în R. Moldova lui Ulise) şi are o terasă plăcută şi o piscină mare. Noaptea nu e luminată, noroc cu luna şi cu stelele.
Se întâmplă aici o şcoală de vară de jurnalism online la care participă vreo 20 de tineri. Mult entuziasm şi mult de învăţat şi de lucrat (motiv pentru care nu prea le lăsăm timp de plajă şi de piscină).
Revin cu detalii în zilele următoare. Până una-alta, pot să vă spun că am aflat că unele dintre cele mai mari portaluri din R. Moldova au nu mai mult de cinci jurnalişti (unele au doar doi). Şi că oamenii de acolo se acuză reciproc de faptul că-şi fură ştirile.
La Iaşi: dezbatere televizată şi lansare Cartea feţelor
AfiÅŸul evenimentului. Sursa: altiasi.ro
Am un motiv foarte bun să merg la Iaşi marţea asta care vine, adică pe 16 august: m-a invitat George Pleşu de la AltIaşi, care a scris şi recenzia asta despre Cartea feţelor. Şi care a iniţiat un eveniment ce va cuprinde o dezbatere, o lansare şi un concurs.
Dezbaterea e despre Facebook şi social media şi se numeşte, la fel ca subtitlul cărţii mele, Revoluţia Facebook în spaţiul social. Se va întâmpla de la ora 17, la Librăria Humanitas din strada Lăpuşneanu, şi va fi transmisă în direct de TVR Iaşi.
Lansarea are loc de la ora 19 şi cuprinde o discuţie cu cititorii.
Iar despre concurs puteţi citi aici.
Nu uitaţi să mai treceţi pe la carteafetelor.ro şi pe la pagina de Facebook a cărţii, pentru noutăţi şi diverse alte lucruri despre social media.
Şcoală de vară de jurnalism online în R. Moldova
Se întâmplă în a doua jumătate a lui august. Traineri din SUA, Marea Britanie, România şi Republica Moldova. Se pot înscrie studenţi şi absolvenţi (promoţiile 2010 şi 2011) ai şcolilor şi facultăţilor de jurnalism din R. Moldova. Termen limită: acuma, repede! Detalii aici.
Google+ and Facebook: how and what (and whom) they steal from each other (edit)
EDIT 1 // Since I posted this, Paul Adams has published a blog post explaining some of the reasons why he left Google (among others, Google is blocking his book, Social Circles), in which he also said at Facebook he now works on different things (namely coming up with new ways to advertise, and not on Lists or Groups).//
EDIT 2 // In this post I write that Facebook’s Lists is somewhat similar to Google+’s Circles, and that in the future we may see it modified in order to offer a better user experience. But I failed to mention that Facebook also has Groups, which allows users to put their contacts/friends into different spaces.//
Researcher Paul Adams has worked on Google+ until the end of 2010, and his research may have played a crucial role in the development of Circles, Google’s answer to the fact that Facebook makes you call everyone your friend (check out Paul Adam’s presentation, The Real Life Social Network v2). Well, he now works for Facebook.
Google Plus e ÅŸi pe mobil
Câteva detalii ÅŸi codul QR — aici.
Prizonieri de la Guantanamo, azilanţi în România
Sorin Adam Matei a scotocit prin telegramele Wikileaks şi a găsit câteva care vorbesc, între altele, despre avansul fundamentalismului islamic în România şi despre faptul că ţara noastră a primit ca azilanţi foşti prizonieri de la Guantanamo. Detalii pe pagini.ro.
De precizat că pe site-ul CJRI se găseşte o arhivă de peste o mie de telegrame referitoare la România, obţinute de Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţie în urma unui protocol cu Wikileaks.
Premianţii like-urilor
Am scris un text (despre câteva pagini româneşti de Facebook) pentru The Industry, noua revistă despre industria media, lucrată de Iulian Comanescu. Mi se pare foarte fain că există o asemenea publicaţie. Înseamnă că încă mai avem o industrie despre care să vorbim. Iar faptul că profesioniştii din comunicare vorbesc (şi) într-un asemenea (nou) spaţiu despre industria lor înseamnă că încă mai sunt oameni care cred în evoluţia ei. La mai mare!
PREMIANÅ¢II LIKE-URILOR
De ce Visit Romania? De ce Discovery? De ce Cărtureşti? De ce Steaua?
Toate brandurile de mai sus sunt în topul Facebrands.ro privind numărul de fani adunaţi pe Facebook. Diferenţele dintre paginile companiilor care împart acelaşi domeniu de activitate, aşa cum le monitorizează Facebrands.ro, sunt adesea de mii, zeci de mii, uneori chiar sute de mii de fani (sau like-uri). Ce anume face această diferenţă?
Poate fi vorba de un concurs bine ţintit, o strategie consecventă de interacţiune cu fanii, limbajul potrivit sau pur şi simplu o comunitate activă şi motivată. Sau de toate acestea la un loc. Ne-am oprit aici la câteva exemple de mass media (radio, televiziune, cărţi) transpuse în social media.
Articolul complet e aici.
Sau puteţi răsfoi întreaga revistă:
Despre inovaÅ£ie ÅŸi atitudine în jurnalism – ÅŸi despre lipsa lor
Bart Brouwers, iniţiatorul Dichtbij
M-am întrebat nu o dată de ce marii investitori în media de la noi au preferat de fiecare dată, în ultimii ani, să bage bani (sau să se facă a băga bani) în operaţiuni tradiţionale de presă în loc să pătrundă în zona inovaţiei şi să susţină iniţiative new media. Rezultatele acestei strategii (dacă se poate numi strategie): o reţea impresionantă de ziare de după-amiază (Adevărul de seară) omorâtă în faşă, ziare financiare care abia se târâie sau dispar la scurtă vreme de la lansare (Financiarul, Business Standard), publicaţii-fantomă, pe care nu le citeşte nimeni (Interesul public) şamd. La acestea se adaugă site-uri pentru care practica jurnalismului online se reduce la ştiri scurte şi imagini de la TV. Cea mai mare inovaţie în mediul online: să faci platformă de bloguri şi să-ţi anunţi articolele pe Twitter şi Facebook. Cea mai mare inovaţie în mediul print: să dai cărţi şi CD-uri ca să convingi lumea să ia publicaţia.
Industria noastră media suferă de pe urma unei totale lipse de viziune la nivel de management, care favorizează între altele lipsa de profesionalism la nivelul jurnaliştilor. Care dintre companiile noastre de presă organizează sistematic traininguri pentru personal (orice altă industrie are nevoie de aşa ceva, numai jurnalismul nu, aşa-i?) sau îşi trimite oamenii la conferinţe, workshop-uri şi seminare? Câţi dintre publisheri şi editori se duc la întâlnirile internaţionale în care se discută viitorul profesiei? În ce măsură sunt încurajaţi oamenii să gândească soluţii şi modele noi de jurnalism? Cei care lucrează în jurnalism ştiu că răspunsul la aceste întrebări este aproape de fiecare dată acelaşi: zero, sau aproape zero.
Criza e doar una dintre cauzele acestei apatii. De fapt, criza (de volum al publicităţii, dar ÅŸi de calitate ÅŸi credibilitate) este în aceeaÅŸi măsură o consecinţă ÅŸi o cauză a lipsei de viziune din partea celor care conduc (ÅŸi finanÅ£ează) presa. Răspunsul la întrebarea cu care am început acest text (de ce investitorii preferă să se orienteze spre presa tradiÅ£ională, al cărei model de business a devenit desuet ÅŸi ineficient, în loc să caute soluÅ£ii moderne) este, parÅ£ial, legat de motivele pentru care bagă banii în presă în primul rând — adesea, nu ca să scoată profit în mod direct de pe urma acesteia, ci ca să folosească mass media ca mijloc de propulsie (imagine, influenţă politică, jocuri de interese). E vorba ÅŸi de calculul meschin că electoratul manipulabil este, încă, în afara internetului. E vorba ÅŸi de realitatea tristă că la nivelul factorilor de decizie (politicieni, membri ai administraÅ£iei publice) ziarele tipărite, indiferent de succesul la public, au cam aceeaÅŸi greutate — în birourile din primării ÅŸi de la parlament se primesc la grămadă toate ziarele, iar pentru mulÅ£i dintre greii din administraÅ£ie contează prea puÅ£in dacă un articol a apărut în Evenimentul zilei sau în obscurul ziar Interesul public. Nici nu mai vorbesc de faptul că o grămadă dintre cei puÅŸi să conducă presa n-au habar de meserie. E o reacÅ£ie în lanÅ£: investitorii nu înÅ£eleg că trebuie să investească în training ÅŸi în oameni pregătiÅ£i. Se comportă ca Gigi Becali la Steaua. La rândul lor, cei puÅŸi în funcÅ£iile de management nu au grijă să aibă oameni bine instruiÅ£i care să facă un jurnalism cu adevărat profesionist, util ÅŸi relevant pentru public. ÃŽn aceste condiÅ£ii, ar fi de mirare să existe ceva viziune în presa noastră.
Apropo, presa română nu e singura care are probleme. Numai că în alte părţi lumea caută noi modele jurnalistice, inovează, investeşte în viitor. În Cartea feţelor am dat câteva exemple care arată cum se pot folosi jurnaliştii de noile tehnologii, în special de social media, pentru ca profesia lor să supravieţuiască într-o lume în care oricine poate deveni comunicator. Unul dintre exemple era legat de jurnalismul hiperlocal. Am scris din nou, mai pe larg, în EJC Magazine, despre acest nou model jurnalistic şi despre una dintre cele mai importante iniţiative din Europa în domeniu. Aşa cum îmi spunea Bart Brouwers, iniţiatorul Dichtbij, o reţea de site-uri hiperlocale care a împânzit în această vară întreaga Olandă, cel mai mult contează atitudinea.
Atitudinea pe care o întâlneşti în multe redacţii din România: blazare, dezamăgire, cinism, plictiseală, tristeţe, lipsă de entuziasm. Dacă nu schimbăm asta, n-o să schimbăm nimic.
>> Ce crezi că trebuie să se întâmple ca să aibă loc o schimbare de atitudine în presa română? Spune-ţi părerea.
carteafetelor.ro — fără Å£, că aÅŸa-i la URL-uri
Alături de Luca Niculescu, la lansare. Foto: Anelise Sălan
Pe lângă pagina de Facebook (nu uitaţi să daţi Like acolo, ca să fiţi la curent cu noutăţile), Cartea feţelor are acum şi site. Sau, cum se zice, site companion, că deh. Adresa e carteafetelor.ro, ceea ce probabil va atrage o cohortă de persoane care vor să cumpere o cu totul altfel de carte.
După cum explic chiar acolo, pe site, acesta nu va conţine doar o prezentare a cărţii, ci şi informaţii şi materiale care nu sunt în Cartea feţelor:
lucruri care sunt în spiritul cărţii, dar pe care nu le găsiţi ca atare în carte: noutăţi din domeniul social media; informaţii complementare celor din carte; fotografii de la lansare; imagini de la Harvard, unde domnul Zuckerberg a creat Facebook; discuţii; liste de oameni cărora le datorez mulţumiri; tăt felu’ de articole şi materiale.
Mai multe detalii despre ce se află pe carteafetelor.ro găsiţi chiar pe carteafetelor.ro. Enjoy. Şi nu uitaţi că t e ţ, ok?
