Jurnalism
Premianţii like-urilor
Am scris un text (despre câteva pagini româneşti de Facebook) pentru The Industry, noua revistă despre industria media, lucrată de Iulian Comanescu. Mi se pare foarte fain că există o asemenea publicaţie. Înseamnă că încă mai avem o industrie despre care să vorbim. Iar faptul că profesioniştii din comunicare vorbesc (şi) într-un asemenea (nou) spaţiu despre industria lor înseamnă că încă mai sunt oameni care cred în evoluţia ei. La mai mare!
PREMIANÅ¢II LIKE-URILOR
De ce Visit Romania? De ce Discovery? De ce Cărtureşti? De ce Steaua?
Toate brandurile de mai sus sunt în topul Facebrands.ro privind numărul de fani adunaţi pe Facebook. Diferenţele dintre paginile companiilor care împart acelaşi domeniu de activitate, aşa cum le monitorizează Facebrands.ro, sunt adesea de mii, zeci de mii, uneori chiar sute de mii de fani (sau like-uri). Ce anume face această diferenţă?
Poate fi vorba de un concurs bine ţintit, o strategie consecventă de interacţiune cu fanii, limbajul potrivit sau pur şi simplu o comunitate activă şi motivată. Sau de toate acestea la un loc. Ne-am oprit aici la câteva exemple de mass media (radio, televiziune, cărţi) transpuse în social media.
Articolul complet e aici.
Sau puteţi răsfoi întreaga revistă:
Despre inovaÅ£ie ÅŸi atitudine în jurnalism – ÅŸi despre lipsa lor
Bart Brouwers, iniţiatorul Dichtbij
M-am întrebat nu o dată de ce marii investitori în media de la noi au preferat de fiecare dată, în ultimii ani, să bage bani (sau să se facă a băga bani) în operaţiuni tradiţionale de presă în loc să pătrundă în zona inovaţiei şi să susţină iniţiative new media. Rezultatele acestei strategii (dacă se poate numi strategie): o reţea impresionantă de ziare de după-amiază (Adevărul de seară) omorâtă în faşă, ziare financiare care abia se târâie sau dispar la scurtă vreme de la lansare (Financiarul, Business Standard), publicaţii-fantomă, pe care nu le citeşte nimeni (Interesul public) şamd. La acestea se adaugă site-uri pentru care practica jurnalismului online se reduce la ştiri scurte şi imagini de la TV. Cea mai mare inovaţie în mediul online: să faci platformă de bloguri şi să-ţi anunţi articolele pe Twitter şi Facebook. Cea mai mare inovaţie în mediul print: să dai cărţi şi CD-uri ca să convingi lumea să ia publicaţia.
Industria noastră media suferă de pe urma unei totale lipse de viziune la nivel de management, care favorizează între altele lipsa de profesionalism la nivelul jurnaliştilor. Care dintre companiile noastre de presă organizează sistematic traininguri pentru personal (orice altă industrie are nevoie de aşa ceva, numai jurnalismul nu, aşa-i?) sau îşi trimite oamenii la conferinţe, workshop-uri şi seminare? Câţi dintre publisheri şi editori se duc la întâlnirile internaţionale în care se discută viitorul profesiei? În ce măsură sunt încurajaţi oamenii să gândească soluţii şi modele noi de jurnalism? Cei care lucrează în jurnalism ştiu că răspunsul la aceste întrebări este aproape de fiecare dată acelaşi: zero, sau aproape zero.
Criza e doar una dintre cauzele acestei apatii. De fapt, criza (de volum al publicităţii, dar ÅŸi de calitate ÅŸi credibilitate) este în aceeaÅŸi măsură o consecinţă ÅŸi o cauză a lipsei de viziune din partea celor care conduc (ÅŸi finanÅ£ează) presa. Răspunsul la întrebarea cu care am început acest text (de ce investitorii preferă să se orienteze spre presa tradiÅ£ională, al cărei model de business a devenit desuet ÅŸi ineficient, în loc să caute soluÅ£ii moderne) este, parÅ£ial, legat de motivele pentru care bagă banii în presă în primul rând — adesea, nu ca să scoată profit în mod direct de pe urma acesteia, ci ca să folosească mass media ca mijloc de propulsie (imagine, influenţă politică, jocuri de interese). E vorba ÅŸi de calculul meschin că electoratul manipulabil este, încă, în afara internetului. E vorba ÅŸi de realitatea tristă că la nivelul factorilor de decizie (politicieni, membri ai administraÅ£iei publice) ziarele tipărite, indiferent de succesul la public, au cam aceeaÅŸi greutate — în birourile din primării ÅŸi de la parlament se primesc la grămadă toate ziarele, iar pentru mulÅ£i dintre greii din administraÅ£ie contează prea puÅ£in dacă un articol a apărut în Evenimentul zilei sau în obscurul ziar Interesul public. Nici nu mai vorbesc de faptul că o grămadă dintre cei puÅŸi să conducă presa n-au habar de meserie. E o reacÅ£ie în lanÅ£: investitorii nu înÅ£eleg că trebuie să investească în training ÅŸi în oameni pregătiÅ£i. Se comportă ca Gigi Becali la Steaua. La rândul lor, cei puÅŸi în funcÅ£iile de management nu au grijă să aibă oameni bine instruiÅ£i care să facă un jurnalism cu adevărat profesionist, util ÅŸi relevant pentru public. ÃŽn aceste condiÅ£ii, ar fi de mirare să existe ceva viziune în presa noastră.
Apropo, presa română nu e singura care are probleme. Numai că în alte părţi lumea caută noi modele jurnalistice, inovează, investeşte în viitor. În Cartea feţelor am dat câteva exemple care arată cum se pot folosi jurnaliştii de noile tehnologii, în special de social media, pentru ca profesia lor să supravieţuiască într-o lume în care oricine poate deveni comunicator. Unul dintre exemple era legat de jurnalismul hiperlocal. Am scris din nou, mai pe larg, în EJC Magazine, despre acest nou model jurnalistic şi despre una dintre cele mai importante iniţiative din Europa în domeniu. Aşa cum îmi spunea Bart Brouwers, iniţiatorul Dichtbij, o reţea de site-uri hiperlocale care a împânzit în această vară întreaga Olandă, cel mai mult contează atitudinea.
Atitudinea pe care o întâlneşti în multe redacţii din România: blazare, dezamăgire, cinism, plictiseală, tristeţe, lipsă de entuziasm. Dacă nu schimbăm asta, n-o să schimbăm nimic.
>> Ce crezi că trebuie să se întâmple ca să aibă loc o schimbare de atitudine în presa română? Spune-ţi părerea.
Bursele Carter Center – merită să încercaÅ£i
Rosalynn Carter
Am participat, alături de Paul Radu, la prima ediţie a Burselor Rosalynn Carter pentru Jurnalism pe probleme de sănătate mintală şi nu pot decât să le recomand. Am avut ocazia să aflu o grămadă de lucruri faine, să vizitez locuri interesante, să cunosc oameni deştepţi şi deosebiţi, inclusiv pe Jimmy şi Rosalynn Carter. În primul rând, am avut ocazia să documentez una dintre cele mai mari (şi mai neglijate în societate şi în presă) probleme ale lumii moderne, în România şi peste tot în lume, unde una din patru persoane are de-a lungul vieţii probleme de sănătate mintală ce presupun ajutor de specialitate.
Read the rest of this entry »
Netropolis şi (r)evoluţia Facebook
foto: Netropolis
Ce nume fain de emisiune, nu? Netropolis se difuzează la TVR Cultural, de la 19.15, iar în emisiunea de azi, a cărei temă e (r)evoluÅ£ia Facebook, apar ÅŸi eu, vorbind despre Facebook ÅŸi Cartea feÅ£elor. Mai apar Luca Niculescu, redactor-ÅŸef la RFI România ÅŸi realizatorul emisiunii Fără frontiere, de la TVR1 — ÅŸi unul dintre primii cititori ai cărÅ£ii mele –, Iulian Comanescu, Adrian Georgescu, Ada Milea ÅŸi Vasile Ernu.
Netropolis e o productie Cultura Noua.  Realizatori: Cristian Cojanu & Vasile Ernu, Producator delegat: Alina Bodocan. Descrierea primită de la realizatori:
Emisiunea aduce in fata publicului cei mai importanti actori de pe piata de cultura online, cele mai interesante proiecte si prezente culturale de pe net. Propune o abordare inteligenta si argumentata a industriei culturale online.
Program şi reluări: TVR Cultural: premiera azi 19,15, reluari: vineri 8.00, luni 12.30. Tvr International: joi 8.30 si 15.30. Pe net, emisiunea poate fi văzută aici (în direct) şi aici (înregistrată, peste o săptămână). Din păcate, fiind în SUA nu am acces la transmisia în direct (dintr-un motiv care-mi scapă, utilizatorii de peste Ocean n-au voie), aşa că dacă o pune careva pe net mai devreme de săptămâna viitoare mă interesează şi pe mine să ştiu unde o pot vedea.
Am lansat Cartea feţelor. De săptămâna viitoare şi în librării
Pentru mine a fost o zi deosebită vineri, la Bookfest. Am fost înconjurat de prieteni mai vechi ÅŸi mai noi ÅŸi am simÅ£it gândurile frumoase ale celor care ar fi vrut, dar n-au putut să fie la Romexpo în acea seară. Au prezentat volumul, alături de mine, Luca Niculescu, Iulian Comanescu ÅŸi Radu Gârmacea. Cartea se găseÅŸte la Bookfest ÅŸi în weekend, iar de la mijlocul săptămânii viitoare va fi în librării. Am o listă foarte lungă de oameni cărora trebuie să le mulÅ£umesc pentru că această carte există ÅŸi pentru că devine cunoscută. O voi publica în zilele următoare. Tot în zilele următoare vor apărea noi informaÅ£ii pe pagina de Facebook a cărÅ£ii, la care vă invit să vă abonaÅ£i (prin de acum banalul “like”) ca să fiÅ£i la curent cu ce se mai întâmplă legat de Cartea feÅ£elor. Åži tot în zilele următoare voi lansa ÅŸi site-ul companion al cărÅ£ii, pe care veÅ£i găsi câteva surprize.
Vă rog să-mi comunicaţi aici, pe Facebook sau la e-mailul bradutz [la] gmail [punct] com, ce părere aveţi despre carte. Dacă vă place, vă rog să spuneţi asta şi mai departe.
Câteva detalii despre Cartea feţelor şi despre mine găsiţi pe site-ul editurii Humanitas. De la pagina respectivă aveţi acces şi la un document PDF cu sumarul şi un fragment din carte.
Aplicaţie de iPhone pentru Adevărul
Recunosc că sunt mai interesat de aplicaţiile pentru iPhone decât de cele pentru iPad, pentru Android sau pentru alte gadget-uri mobile. Citesc cărţi pe iPhone şi mi se pare comod şi potrivit pentru asta, aşa cum citesc ziare care arată foarte bine pe iPhone, precum New York Times sau USA Today. Aşa că nu pot decât să mă bucur că Adevărul are de-acum aplicaţie de iPhone. Din simularea pusă pe site pare o treabă lizibilă şi plină de funcţionalităţi. Îmi place că nu seamănă deloc cu varianta de web, pare să fie o chestie care chiar se pliază pe specificul telefonului mobil. Voi reveni cu impresii după ce o încerc.
Moldova, Bucureşti, Cartea feţelor
Sunt vinovat, am rămas dator cu scrisul pe blog. Am ÅŸi un motiv. Scriu de zor să termin Cartea feÅ£elor (lansare în mai, la editura Humanitas). Pentru cine nu e la curent cu ce postez pe Twitter (acces uÅŸor de pe coloana din dreapta) sau pe Facebook, mai se anunţă o lună interesantă. Un drum la ChiÅŸinău, unde voi Å£ine două workshop-uri pentru jurnaliÅŸti din Republica Moldova, plus lansarea volumului Cartea feÅ£elor, la BucureÅŸti, la târgul de carte Bookfest, la sfârÅŸitul lunii — voi anunÅ£a data atunci când va fi bătută în cuie. Până atunci, vor fi niÅŸte surprize pe blog — sunt surprize, aÅŸa că nu pot să vă spun prea multe, dar au legătură cu Cartea feÅ£elor. UraÅ£i-mi spor la scris, ÅŸi să ne revedem cu bine.
Jurnalism de isterie în masă
Imagine de pe site-ul libertatea.ro (captură de ecran)
Sintagma din titlu nu-mi aparţine, ci mi-a fost sugerată pe Facebook de prietena Delia Dumitrică, drept răspuns la imaginea cu care Libertatea ilustrează o ştire despre norul radioactiv provenit de la centrala nucleară din Fukushima.
UPDATE // Ştirea la care fac referire aici a dispărut de pe site la scurtă vreme după ce am publicat această însemnare. Fotografia încă ilustrează un articol de ieri pe aceeaşi temă, accesibil aici. (Mulţumesc Natalia pentru semnal) //
Sigur, Libertatea precizează că cetăţenii nu trebuie să se sperie, deoarece concentraÅ£ia radioactivă este extrem de mică. Dar să ilustrezi o asemenea informaÅ£ie cu această imagine, care n-are nici o legătură cu vreun nor radioactiv, este un act de nesimÅ£ire ÅŸi iresponsabilitate. Imaginile, în general, sunt foarte puternice, iar aceasta, asociată cu sintagma “nor radioactiv”, exploatează cele mai adânci frici omeneÅŸti. OperaÅ£iunea “stress pentru audienţă” continuă neabătut în presa română. Nu mă mai mir că oamenii sunt îngroziÅ£i ÅŸi se apucă să înghită iod.
Cum ne ajută social media să ne găsim publicul
DoR la editare. Foto: Decât o revistă
Am scris pentru EJC Magazine un articol despre modul în care unii jurnalişti se folosesc de social media, de Facebook în particular, ca să ajungă la public. M-am concentrat pe Decât o revistă, care are de vreo 15 ori mai mulţi fani pe Facebook decât exemplare vândute. Idei din text (între paranteze, oamenii care mi-au fost surse):
- Poţi să pui doar link-uri către articolele tale pe Facebook. Dar poţi (şi ar fi indicat) să faci şi mai mult decât atât.
- DoR pe Facebook nu e acelaşi lucru cu DoR în print. (Cristian Lupşa)
- Şi fanii de pe Facebook sunt cititori, ei reprezintă comunitatea publicaţiei. (Cristian Lupşa)
- Social media reprezintă o sursă de colaboratori şi conţinut. (Cristian Lupşa şi Paula Negrea)
- Jurnaliştii trebuie să fie totuşi atenţi ce postează pe Facebook şi Twitter, atunci când au în spate o publicaţie, ai cărei vectori de imagine sunt. (Iulian Comanescu)
- Dacă publicaţia la care lucrezi e letargică în social media, n-ar fi rău să iei tu iniţiativa.
De ce scriu Cartea feţelor
Iulian Comanescu publică prima parte a unei discuţii pe messenger ce are în centru cartea mea despre Facebook şi social media, Cartea feţelor, la care încă scriu şi care va apărea la Humanitas în mai.
ÃŽntre altele, Iulian m-a întrebat despre utilitatea cărÅ£ii ÅŸi aÅŸ vrea să extind puÅ£in răspunsul aici. Cred că e important să precizez că nu scriu de pe poziÅ£ia “hai să vă învăţ eu cum e treaba cu social media ÅŸi ce trebuie să faceÅ£i ca să trageÅ£i numai foloase de pe urma Facebook”. Pentru mine, povestea Facebook e fascinantă. PoveÅŸtile care compun povestea Facebook, modul în care oamenii se folosesc de social media, modul în care social media ne influenÅ£ează sau chiar ne schimbă viaÅ£a, obiceiurile de comunicare, de a interacÅ£iona ÅŸi de a colabora cu cei din jurul nostru — sunt poveÅŸti care mă stârnesc ca jurnalist ÅŸi cercetător.
Aşa că am pornit la documentarea şi scrierea acestei cărţi din dubla mea calitate de jurnalist şi de cercetător. Ce schimbă social media? De ce spunem că Facebook e o revoluţie? Dacă n-am fi avut Twitter şi Facebook s-ar fi petrecut lucrurile la fel în Egipt, ori la Stockholm, în viaţa profesională a lui Cutare, în campania pentru salvarea vieţii unui bolnav de leucemie sau în modul în care oamenii se informează cu privire la ce se întâmplă în Japonia? De ce are Facebook atâta succes? De ce are (sau n-are) o anumită acţiune succes în social media? Cum ne afectează pozitiv şi negativ faptul că suntem conectaţi toată ziua la ceea ce spun şi fac prietenii? Şi sunt ei prieteni virtuali, sau reali? Cum schimbă social media jurnalismul şi ce pot face gazetarii ca să facă din Facebook un aliat şi nu un duşman?
Mi-am pus toate aceste întrebări (şi altele) şi am încercat să văd ce răspunsuri pot găsi. Am stat de vorbă cu zeci de oameni (încă mai vânez poveşti interesante şi oameni care să-mi spună ce cred, ce fac şi ce ştiu despre social media). Am citit şi citesc zeci de cărţi şi articole care au legătură cu subiectul şi care mă pot ajuta să-l înţeleg mai bine, de la volume de neurologie la cărţi de sociologie, de marketing, de comunicare, de la cărţi biografice la interviuri, de la istorii romanţate la articole jurnalistice şi ştiinţifice (o să public în următoarea perioadă o listă, iar în carte voi avea o secţiune dedicată resurselor bibliografice despre social media).
Încerc să scriu într-un stil literar cât mai îndepărtat cu putinţă de morga academică. Nu e un tratat ştiinţific, nici un manual. Cartea are personaje, poveşti, întâmplări. Nu mai e mult şi trebuie s-o predau la editură. Uraţi-mi s-o termin cu bine. Şi uraţi-mi să vă placă.
