Reviste
Ce-Å£i trebuie pentru infografice
Sus, interfaţa programului de modelare 3D Maya. Jos, o captură de ecran cu imaginea generată, parte dintr-un infografic interactiv 3D făcut de Monica Ulmanu pentru site-ul ziarului Boston Globe
Pentru că jumătatea mea mai bună face infografice print, video şi interactive for a living, ca să zic aşa, dar şi pentru că sunt o modalitate uimitor de eficientă de a spune o poveste, chiar şi complicată, astfel încât să înţelegi dintr-o privire (sau mai multe) despre ce-i vorba, mă tot uit după infografice prin ziare, prin reviste şi pe net. Şi nu pot să nu constat cu părere de rău că la noi nu prea se găsesc şi că adesea, atunci când se găsesc, sunt, adesea, cam naşpa.
Sunt convins, însă, că sunt destui români cărora le-ar plăcea să facă infografice faine, dar nu prea ştiu cum, pentru că n-a avut cine să-i înveţe. Dacă vă bate gândul să deveniţi infografician, sau infografician mai bun, sau dacă sunteţi în poziţie de management şi vreţi să angajaţi aşa ceva, iată câteva lucruri de care am înţeles eu că ai avea nevoie:
- Să fii jurnalist — e important să ÅŸtii să-Å£i aduni informaÅ£ia ÅŸi să gândeÅŸti ca un ziarist atunci când îţi compui graficul. Un infografic îţi oferă în primul rând informaÅ£ie, aranjată în aÅŸa fel încât mesajul să ajungă în cel mai eficient ÅŸi clar mod la consumator.
- Să ai ochi (ÅŸi pregătire) de designer — să ai bine fixate principiile de bază, să ai simÅ£ul culorilor ÅŸi al modului în care se combină ele, să ai bun gust ÅŸi să consumi mult design de calitate.
- Să ai abilităţi tehnice şi cunoştinţe de lucru cu programe şi limbaje felurite. Monica a publicat în secţiunea de resurse din The Industry un text despre softurile necesare pentru realizarea de infografice, de unde se vede că sunt destule zone pe care e bine să le stăpâneşti dacă vrei să fii un infografician complet: programe de grafică vectorială, de editare imagini, de modelare 3D, de animaţie, de aplicaţii interactive, de cartografie, de prelucrare baze de date, plus HTML, CSS, Java Script. Se mai adaugă, din câte ştiu observând ce fac Monica şi alţi infograficieni tari, buna stăpânire a CMS-urilor şi cunoştinţe şi abilităţi de lucru cu foto-video.
- Să ai o foame permanentă pentru acumularea de lucruri noi — cunoÅŸtinÅ£e, softuri, trenduri ÅŸamd. Să fii la curent cu tot ce apare relevant pentru domeniu, în formă digitală sau tipărită, să faci permanent schimb de idei ÅŸi informaÅ£ii cu colegii pe care îi preocupă aceleaÅŸi lucruri, să înveÅ£i în permanenţă.
Nu e uşor. E şi motivul pentru care oamenii foarte buni din domeniul ăsta sunt atât de căutaţi. Un om care ştie şi jurnalism, şi design, şi programare, informat şi instruit în programe şi limbaje de calculator este rara avis.
România de dincolo
Desen de Matei Branea. Sursa: esquire.ro
Mi-am revăzut pe site-ul Esquire.ro un articol din septembrie 2009, care se cheamă Dincolo şi în care mă întrebam aşa:
Cât de români rămânem, odată ce plecăm de acasă pentru totdeauna? Și în ce proporţie trebuie să renunţăm la românismul nostru ca să ne simţim cu adevărat confortabil?
De atunci au trecut doi ani şi ceva. Deja, în 2012 se fac patru ani de când locuiesc, cu familia, în afara ţării (chiar dacă, probabil, nu pentru totdeauna), aşa că am pretenţia că înţeleg şi mai bine cum e să stai departe de ţară. Mi se pare că ceea ce scriam atunci rămâne valabil. Câteva pasaje:
Adesea, oamenii încearcă să facă abstracţie de geografie, aşa cum încearcă să facă abstracţie de timp. Românii au obiceiul să se bată cu pumnul în piept de fiecare dată când aud despre vreo persoană care are un strămoş din România. Chiar dacă strămoşul era neamţ şi a emigrat acum două sute de ani, cineva o să spună că urmaşul lui este român.
Read the rest of this entry »
Ce se întâmplă în presa locală
Explică Alin Moraru, într-un articol pe care vi-l recomand din toate puterile.
Adevărul de Seară e fruntaş în Europa la închideri de ziare
Piet Bakker m-a făcut, prin cea mai recentă postare de pe blogul său despre ziare gratuite, Newspaper Innovation, să-mi tresară inima-mi verde de român. De mândrie, desigur, pentru că mi-a confirmat că suntem fruntaÅŸi  la închideri de ziare pe ramura gratuite — în toată Europa, ba chiar în întreaga lume!
Bakker scrie că în 2011 s-au închis 76 de ediţii de cotidiene gratuite, aproape dublu faţă de 2010, când au dat colţul 39. Totuşi, aceste 76 de ediţii aparţin de doar 10 titluri, ceea ce e bine faţă de 2010, când s-au închis 17 titluri. Cum se face? Piet Baker:
De fapt, trei titluri europene sunt răspunzătoare pentru aproape toate aceste ediţii închise: Adevărul de Seară, ADN şi Leggo.
Adevărul de Seară, un ziar gratuit românesc cu nu mai puţin de 39 de ediţii, lansate între 2008 şi 2010, s-a închis înainte să împlinească trei ani, iar unele ediţii n-au rezistat nici măcar un an.
AdS a terminat competiţia mult în faţa celorlalţi ocupanţi ai podiumului, Leggo, din Italia (10 ediţii închise) şi ADN, din Spania, cu 9 ediţii închise (după 5 ani de pierderi).
Nu-i aÅŸa că replica din Caragiale capătă altă greutate? Avem ÅŸi noi faliÅ£ii noÅŸtri. Åži, pentru că tot e la modă să-l contrazici pe Băsescu: “Bravo, Dinu Patriciu!”
PS. Spre sfârşitul anului trecut am făcut un scurt interviu prin e-mail cu Piet Bakker, proaspăt publicat pe site-ul The Industry. Interesant, între altele, e că Bakker zice acolo că, după părerea lui, Adevărul de Seară a apărut mai degrabă din raţiuni politice, decât ca să fie un succes comercial, şi că intră, astfel, în categoria ziarelor care subminează publicaţiile ce încearcă să facă profit în mod direct. Tot pe site-ul The Industry găsiţi un articol mai larg despre soarta gratuitelor şi, legat de el, un interviu în care Sabin Orcan, fost redactor-şef la Adevărul de Seară, explică motivele pentru care ziarul şi-a încetat apariţia.
Mai există un viitor pentru gratuite?
În general nu-mi place să pun semne de întrebare în titlu, dar în cazul ăsta n-am ce să fac. Mă preocupă modelul presei gratuite de multă vreme, am scris adesea despre el chiar pe acest blog, dar în momentul ăsta chiar nu ştiu dacă gratuitele de print mai au vreo şansă. Ştiu că oamenii or să vrea în continuare presă gratuită, aşa că predicţia mea e că gratuitele vor supravieţui, dar nu neapărat pe hârtie. Cam asta e şi concluzia articolului pe care l-am scris pentru numărul de decembrie din The Industry, care tocmai a apărut şi pe web, într-o variantă uşor revizuită ca să includă şi câteva date proaspete.
Între oamenii pe care i-am intervievat pentru text se numără Ciprian Rus, fost redactor-şef la Compact, şi Sabin Orcan, fost redactor-şef la Adevărul de Seară, care spun de ce cred ei că s-au închis respectivele ziare. Am inclus şi interviurile integrale, aici (Rus) şi aici (Orcan).
Premianţii like-urilor
Am scris un text (despre câteva pagini româneşti de Facebook) pentru The Industry, noua revistă despre industria media, lucrată de Iulian Comanescu. Mi se pare foarte fain că există o asemenea publicaţie. Înseamnă că încă mai avem o industrie despre care să vorbim. Iar faptul că profesioniştii din comunicare vorbesc (şi) într-un asemenea (nou) spaţiu despre industria lor înseamnă că încă mai sunt oameni care cred în evoluţia ei. La mai mare!
PREMIANÅ¢II LIKE-URILOR
De ce Visit Romania? De ce Discovery? De ce Cărtureşti? De ce Steaua?
Toate brandurile de mai sus sunt în topul Facebrands.ro privind numărul de fani adunaţi pe Facebook. Diferenţele dintre paginile companiilor care împart acelaşi domeniu de activitate, aşa cum le monitorizează Facebrands.ro, sunt adesea de mii, zeci de mii, uneori chiar sute de mii de fani (sau like-uri). Ce anume face această diferenţă?
Poate fi vorba de un concurs bine ţintit, o strategie consecventă de interacţiune cu fanii, limbajul potrivit sau pur şi simplu o comunitate activă şi motivată. Sau de toate acestea la un loc. Ne-am oprit aici la câteva exemple de mass media (radio, televiziune, cărţi) transpuse în social media.
Articolul complet e aici.
Sau puteţi răsfoi întreaga revistă:
A apărut Decât şasă Revistă
Adică numărul 6 din DoR, despre care DoR am scris şi aici. Ce-mi place coperta, bravo Cristi şi Cristi!
sursa: decatorevista.ro
Sfaturi pentru biserică şi restaurant
Am început recent o colaborare cu revista apt intitulată “Miresici”. Redau mai jos un prim text pe care l-am scris pentru revistă. Dacă urmează să vă căsătoriÅ£i, vă recomand să Å£ineÅ£i cont de aceste sfaturi. Sau nu 
.
Sfaturi pentru biserică și restaurant
Când a văzut mașina nașului, preotul a dublat preţul. N-a fost o problemă pentru noi. Era problema nașului, că nașul plătește biserica. Dar problema noastră tot de la biserică a pornit.
Read the rest of this entry »
PReţul succesului
Desen de Matei Branea (sursa: esquire.ro)
Unul dintre motivele pentru care mi-a plăcut ÅŸi îmi mai place să scriu pentru Esquire este acela că am putut să scriu texte ca cel de mai jos. Nimeni nu mi-a zis “băi, nu scrie aÅŸa ceva”, ba, dimpotrivă, când am propus subiectul am primit încurajări să-l fac. De ce Å£in să subliniez asta? Cei care lucrează în presă ÅŸtiu foarte bine cât de delicată e relaÅ£ia cu diversele departamente de PR ÅŸi, de exemplu, cât de des se topesc limitele dintre articolele cu caracter utilitar ÅŸi cele publicitare. Åži câtă grijă au, uneori, editorii să nu supere vreun advertiser.
PReţul succesului
Esquire, ian-feb 2008
Relaţiile publice sunt indispensabile într-o lume în care percepţia este esenţială. Problemele apar când calităţile unui produs sunt dictate de consistenţa cadoului primit de jurnalistul care-l prezintă.
Când un producător de lactate a avut probleme din cauza unei substanţe nocive descoperite în nişte produse, a făcut două lucruri (în afară de faptul că a avut grijă să elimine substanţa din produsele respective): a comandat o serie de clipuri publicitare noi şi a cerut departamentului de PR să limiteze daunele. Se cheamă management de criză şi orice specialist din ziua de azi ştie că e bine să-ţi recunoşti greşeala, să arăţi ce ai făcut ca să o rezolvi şi să te lauzi cu lucrurile bune pe care le produci.
DoR are buzz
DoR 4. Sursa imaginii: decatorevista.ro
Am scris DoR în titlu pentru că nu-mi place titlul Decât o revistă, dar asta nu înseamnă că nu-mi place revista, ajunsă la numărul patru. Dimpotrivă. Dar nu asta voiam să vă spun acum, ci faptul că realizatorii speră la vânzări bune nu doar (nu decât) pentru conÅ£inut, ci ÅŸi pentru că forÅ£a cu care a decolat ultimul număr e “simÅ£ibilă”, după cum se exprimă chiar liderul publicaÅ£iei, Cristi LupÅŸa. Un nume mare pe copertă (Artan), vorbiri în public ale lui Cristi, un proiect inedit de publicitate cu Tempo (despre care LupÅŸa ÅŸi Adrian Preda au vorbit aici) — toate au creat atmosferă. “A avut buzz”, mi-a spus Cristi, referindu-se la numărul patru. Mai mult ca numărul trei. Se adaugă, desigur, deja obiÅŸnuitele ghionturi pe care DoR le dă cu mare artă, încă de la primul număr, pe Facebook ÅŸi Twitter.
Apropo, ştiaţi că Decât o Revistă are cel mai mare număr de fani pe Facebook dintre toate publicaţiile româneşti, cu excepţia Academia Caţavencu? (15.528 când scriu textul ăsta)
Şi să nu uităm atmosfera de confrerie a hipsterilor pe care a reuşit s-o imprime DoR încă de la lansarea numărului unu, prin anunţarea pseudo-conspirativă a locurilor unde poate fi găsită revista şi prin distribuirea publicaţiei cu ţârâita (citez aproximativ: pssst, vedeţi că tocmai am băgat 20 de reviste la Cărtureşti). Mi-am tot promis să scriu mai mult despre strategia asta, şi la un moment dat o s-o şi fac.
Şi mă grăbesc să mai adaug nişte z la buzz, astfel încât închei aici şi dau imediat share pe Facebook şi Twitter. Stay cool.
