Ziare
Ce-Å£i trebuie pentru infografice
Sus, interfaţa programului de modelare 3D Maya. Jos, o captură de ecran cu imaginea generată, parte dintr-un infografic interactiv 3D făcut de Monica Ulmanu pentru site-ul ziarului Boston Globe
Pentru că jumătatea mea mai bună face infografice print, video şi interactive for a living, ca să zic aşa, dar şi pentru că sunt o modalitate uimitor de eficientă de a spune o poveste, chiar şi complicată, astfel încât să înţelegi dintr-o privire (sau mai multe) despre ce-i vorba, mă tot uit după infografice prin ziare, prin reviste şi pe net. Şi nu pot să nu constat cu părere de rău că la noi nu prea se găsesc şi că adesea, atunci când se găsesc, sunt, adesea, cam naşpa.
Sunt convins, însă, că sunt destui români cărora le-ar plăcea să facă infografice faine, dar nu prea ştiu cum, pentru că n-a avut cine să-i înveţe. Dacă vă bate gândul să deveniţi infografician, sau infografician mai bun, sau dacă sunteţi în poziţie de management şi vreţi să angajaţi aşa ceva, iată câteva lucruri de care am înţeles eu că ai avea nevoie:
- Să fii jurnalist — e important să ÅŸtii să-Å£i aduni informaÅ£ia ÅŸi să gândeÅŸti ca un ziarist atunci când îţi compui graficul. Un infografic îţi oferă în primul rând informaÅ£ie, aranjată în aÅŸa fel încât mesajul să ajungă în cel mai eficient ÅŸi clar mod la consumator.
- Să ai ochi (ÅŸi pregătire) de designer — să ai bine fixate principiile de bază, să ai simÅ£ul culorilor ÅŸi al modului în care se combină ele, să ai bun gust ÅŸi să consumi mult design de calitate.
- Să ai abilităţi tehnice şi cunoştinţe de lucru cu programe şi limbaje felurite. Monica a publicat în secţiunea de resurse din The Industry un text despre softurile necesare pentru realizarea de infografice, de unde se vede că sunt destule zone pe care e bine să le stăpâneşti dacă vrei să fii un infografician complet: programe de grafică vectorială, de editare imagini, de modelare 3D, de animaţie, de aplicaţii interactive, de cartografie, de prelucrare baze de date, plus HTML, CSS, Java Script. Se mai adaugă, din câte ştiu observând ce fac Monica şi alţi infograficieni tari, buna stăpânire a CMS-urilor şi cunoştinţe şi abilităţi de lucru cu foto-video.
- Să ai o foame permanentă pentru acumularea de lucruri noi — cunoÅŸtinÅ£e, softuri, trenduri ÅŸamd. Să fii la curent cu tot ce apare relevant pentru domeniu, în formă digitală sau tipărită, să faci permanent schimb de idei ÅŸi informaÅ£ii cu colegii pe care îi preocupă aceleaÅŸi lucruri, să înveÅ£i în permanenţă.
Nu e uşor. E şi motivul pentru care oamenii foarte buni din domeniul ăsta sunt atât de căutaţi. Un om care ştie şi jurnalism, şi design, şi programare, informat şi instruit în programe şi limbaje de calculator este rara avis.
Ce se întâmplă în presa locală
Explică Alin Moraru, într-un articol pe care vi-l recomand din toate puterile.
Adevărul de Seară e fruntaş în Europa la închideri de ziare
Piet Bakker m-a făcut, prin cea mai recentă postare de pe blogul său despre ziare gratuite, Newspaper Innovation, să-mi tresară inima-mi verde de român. De mândrie, desigur, pentru că mi-a confirmat că suntem fruntaÅŸi  la închideri de ziare pe ramura gratuite — în toată Europa, ba chiar în întreaga lume!
Bakker scrie că în 2011 s-au închis 76 de ediţii de cotidiene gratuite, aproape dublu faţă de 2010, când au dat colţul 39. Totuşi, aceste 76 de ediţii aparţin de doar 10 titluri, ceea ce e bine faţă de 2010, când s-au închis 17 titluri. Cum se face? Piet Baker:
De fapt, trei titluri europene sunt răspunzătoare pentru aproape toate aceste ediţii închise: Adevărul de Seară, ADN şi Leggo.
Adevărul de Seară, un ziar gratuit românesc cu nu mai puţin de 39 de ediţii, lansate între 2008 şi 2010, s-a închis înainte să împlinească trei ani, iar unele ediţii n-au rezistat nici măcar un an.
AdS a terminat competiţia mult în faţa celorlalţi ocupanţi ai podiumului, Leggo, din Italia (10 ediţii închise) şi ADN, din Spania, cu 9 ediţii închise (după 5 ani de pierderi).
Nu-i aÅŸa că replica din Caragiale capătă altă greutate? Avem ÅŸi noi faliÅ£ii noÅŸtri. Åži, pentru că tot e la modă să-l contrazici pe Băsescu: “Bravo, Dinu Patriciu!”
PS. Spre sfârşitul anului trecut am făcut un scurt interviu prin e-mail cu Piet Bakker, proaspăt publicat pe site-ul The Industry. Interesant, între altele, e că Bakker zice acolo că, după părerea lui, Adevărul de Seară a apărut mai degrabă din raţiuni politice, decât ca să fie un succes comercial, şi că intră, astfel, în categoria ziarelor care subminează publicaţiile ce încearcă să facă profit în mod direct. Tot pe site-ul The Industry găsiţi un articol mai larg despre soarta gratuitelor şi, legat de el, un interviu în care Sabin Orcan, fost redactor-şef la Adevărul de Seară, explică motivele pentru care ziarul şi-a încetat apariţia.
Mai există un viitor pentru gratuite?
În general nu-mi place să pun semne de întrebare în titlu, dar în cazul ăsta n-am ce să fac. Mă preocupă modelul presei gratuite de multă vreme, am scris adesea despre el chiar pe acest blog, dar în momentul ăsta chiar nu ştiu dacă gratuitele de print mai au vreo şansă. Ştiu că oamenii or să vrea în continuare presă gratuită, aşa că predicţia mea e că gratuitele vor supravieţui, dar nu neapărat pe hârtie. Cam asta e şi concluzia articolului pe care l-am scris pentru numărul de decembrie din The Industry, care tocmai a apărut şi pe web, într-o variantă uşor revizuită ca să includă şi câteva date proaspete.
Între oamenii pe care i-am intervievat pentru text se numără Ciprian Rus, fost redactor-şef la Compact, şi Sabin Orcan, fost redactor-şef la Adevărul de Seară, care spun de ce cred ei că s-au închis respectivele ziare. Am inclus şi interviurile integrale, aici (Rus) şi aici (Orcan).
Gazeta de Sud adoptă Facebook ca platformă de comentarii
Pe multe site-uri de știri de la noi, comentariile de la cititori sunt, adesea, agresive, injurioase, stupide. Personal, le găsesc de multe ori obositoare. Ca să rezolve problema, Gazeta de Sud tocmai a adoptat Facebook ca platformă de comentarii din partea cititorilor. Cum Facebook descurajează anonimatul (fără să reuștească să-l elimine total, desigur), măsura Gazetei de Sud, cel mai mare ziar regional din țară, va duce fără discuție la un comportament mai civilizat din partea celor comentează. Sigur, cei care vor dori să înjure cu orice preț sau să promoveze o anumită agendă pot găsi căi de a ocoli bariera ridicată de ziar în calea bădărăniei, dar e ceva mai complicat să-ți faci un cont fals pe Facebook numai pentru asta, așa că mesajele agresive vor fi măcar mai puține.
> Detalii și pe carteafetelor.ro.
Impresii despre aplicaţia Adevărul pentru iPhone
sursa imaginii: adevarul.ro
Am promis că revin cu impresii despre noul app Adevărul pentru iPhone şi iată-mă.
Grafic, îmi place. Nu e excesiv de colorată ÅŸi încărcată (boală grea în Ro), dar nici plictisitoare, e bine ÅŸi clar organizată, textul e foarte lizibil. Pagina de deschidere e pe un albastru neÅ£ipător, în pagina de articol avem clasicul negru pe alb, e un color-coding discret la secÅ£iuni (fiecare secÅ£iune — Actualitate, Sport, InternaÅ£ional etc. — e marcată ÅŸi de o mică bulină colorată)
Funcţional, îmi place. Sunt două variante de layout, una cu scroll pe orizontală la secţiuni şi alta în care secţiunile sunt organizate pe verticală. Sunt butoane clare pentru servicii şi secţiuni, utilizatorul poate personaliza meniul, există la fiecare articol butoane pentru dimensiunea corpului de literă, share, salvare, comentarii. Extrem de uşor de navigat, curbă scurtă de învăţare.
Tehnic, îmi place. Nu am văzut să se blocheze sau să se închidă pe neaÅŸteptate ÅŸi cu de la sine putere, răspunde foarte fidel la gesturile de control (tap, swipe — voi ÅŸtiÅ£i cum să ziceÅ£i pe româneÅŸte la chestiile astea fără să sune oarecum porno?).
Numai plusuri. Din partea mea, e o aplicaţie de 5 stele.
Singura problemă o am cu conÅ£inutul, iar asta nu e vina aplicaÅ£iei. Adevărul spune tuturor că e cel mai tare quality din România, dar când m-am uitat mai devreme pe aplicaÅ£ie, se deschidea cu Columbeanu, divorÅ£ul lui Tălmăceanu (cine o mai fi ÅŸi ăla) ÅŸi încă vreo două mondenităţi sau fapte diverse. OK, înÅ£eleg că astea sunt cele mai populare printre cititori ÅŸi pe Adevarul.ro. Dar ori eÅŸti ziar serios, ori nu eÅŸti. Sugestie: Două taburi: “EsenÅ£ial” ÅŸi “Populare”.
Aplicaţia Adevărul se găseşte în App Store şi costă 0,99 dolari sau 79 de eurocenţi.
Aplicaţie de iPhone pentru Adevărul
Recunosc că sunt mai interesat de aplicaţiile pentru iPhone decât de cele pentru iPad, pentru Android sau pentru alte gadget-uri mobile. Citesc cărţi pe iPhone şi mi se pare comod şi potrivit pentru asta, aşa cum citesc ziare care arată foarte bine pe iPhone, precum New York Times sau USA Today. Aşa că nu pot decât să mă bucur că Adevărul are de-acum aplicaţie de iPhone. Din simularea pusă pe site pare o treabă lizibilă şi plină de funcţionalităţi. Îmi place că nu seamănă deloc cu varianta de web, pare să fie o chestie care chiar se pliază pe specificul telefonului mobil. Voi reveni cu impresii după ce o încerc.
Jurnalism de isterie în masă
Imagine de pe site-ul libertatea.ro (captură de ecran)
Sintagma din titlu nu-mi aparţine, ci mi-a fost sugerată pe Facebook de prietena Delia Dumitrică, drept răspuns la imaginea cu care Libertatea ilustrează o ştire despre norul radioactiv provenit de la centrala nucleară din Fukushima.
UPDATE // Ştirea la care fac referire aici a dispărut de pe site la scurtă vreme după ce am publicat această însemnare. Fotografia încă ilustrează un articol de ieri pe aceeaşi temă, accesibil aici. (Mulţumesc Natalia pentru semnal) //
Sigur, Libertatea precizează că cetăţenii nu trebuie să se sperie, deoarece concentraÅ£ia radioactivă este extrem de mică. Dar să ilustrezi o asemenea informaÅ£ie cu această imagine, care n-are nici o legătură cu vreun nor radioactiv, este un act de nesimÅ£ire ÅŸi iresponsabilitate. Imaginile, în general, sunt foarte puternice, iar aceasta, asociată cu sintagma “nor radioactiv”, exploatează cele mai adânci frici omeneÅŸti. OperaÅ£iunea “stress pentru audienţă” continuă neabătut în presa română. Nu mă mai mir că oamenii sunt îngroziÅ£i ÅŸi se apucă să înghită iod.
Adevărul Holding: nou manager de proiect
Adrian Ţoca (fost şef la libertatea.ro) e de-acum manager de proiect pe adevarul.ro, click.ro şi proiecte speciale la Adevărul Holding. Ţoca a avut cifre foarte bune la libertatea.ro, care s-a dus în vârf cu el la serviciu (scuzaţi calamburul, lui Adrian îi place tenisul), aşa că mă aştept să facă lucruri frumoase şi la AH. Baftă!
Cum (nu) îşi cer scuze jurnaliştii noştri
Excelentul text al lui Liviu Iolu din Dilema Veche despre lipsa exerciţiului scuzei şi eratei la jurnaliştii români mi-a amintit de un studiu publicat în 2007 de CJI. Liviu se referă în DV şi la una dintre puţinele excepţii de la regulă, respectiv scuzele adresate de Evenimentul zilei după un articol în care o acuzase pe Monica Macovei, pe atunci ministru al justiţiei, că s-a îmbătat la Costineşti.
Materialul publicat de CJI face parte dintr-o suită de studii de caz pe care le-am realizat alături de Liana Ganea ÅŸi Ioana Avădani ÅŸi analizează diversele implicaÅ£ii etice ale “Scandalului Macovei” (coordonatorul proiectului a fost Mihaela Danga). PuteÅ£i accesa documentul în format PDF pe site-ul CJI.
Textul e redactat oarecum didactic, pentru că face parte dintr-o serie de materiale destinate studiului în şcoli (dar şi în redacţii, în mod ideal). Un fragment din text pune în discuţie măsura în care jurnalistul îşi poate baza articolele pe surse anonime:
Read the rest of this entry »
