Este internetul benefic pentru jurnalism? Unii spun că nu
Propovăduiesc de multă vreme jurnalismul online, aÅŸa că a fost oarecum ÅŸocant pentru mine să dau peste cineva care vorbeÅŸte atât de articulat despre modul în care internetul, în loc să ajute jurnalismul, îl doboară. Åžoc, ÅŸoc, dar oricum sunt de acord cu adversarul lui Nicholas Carr în această dezbatere despre internet ÅŸi jurnalism, Jay Rosen, care susÅ£ine că netul îmbunătăţeÅŸte jurnalismul. Unul dintre argumentele în favoarea internetului este chiar formatul acestei dezbateri, o formă delicioasă de jurnalism de opinie, găzduită pe site-ul The Economist — un tip de dezbatere pe care nu-l văd posibil în presa tradiÅ£ională.
Dezbaterea, care se încheie miercuri, poate fi urmărită aici.
Related posts:
- 10 trenduri în jurnalism pentru 2010
- Vadim-Tudor-pentru-noi este-Tucidide-doi
- Admiterea la Jurnalism 2 / Tre’ sa faci facultate de jurnalism ca sa ajungi ziarist?
- Jurnalism versus blogging
- Internetul functioneaza in legea lui :)
Dacă ai chef, poţi să faci un comentariu sau să te abonezi la flux ca să primeşti viitoarele postări în feed reader.
Interesantă dezbaterea, merge mână în mână cu Special Report-ul de săptămâna asta din The Economist.
Argumentele celor două părți nu sunt noi, se tot mestecă pe ele de ani buni. După părerea mea, amândoi au dreptate, iar asta înseamnă că defecțiunea e undeva în enunțul problemei. Până la urmă, jurnalismul e un produs pe care îl cere publicul sau un serviciu public care a ajuns, printr-un accident al istoriei, să fie furnizat pe bani privați? După ce lămurim asta cred că putem vedea ușor cine are dreptate.
Nicu, de ce porneÅŸti neapărat de la ideea că un serviciu public trebuie neapărat furnizat din fonduri publice? Lumea e plină, ÅŸi nu de ieri – de azi, de exemple de servicii publice efectuate de entităţi private, de la spitale ÅŸi dispensare, la alimentaÅ£ie, petrecerea timpului liber ÅŸamd.
Atat timp cat jurnalismul continua sa spele pe fata una din partile politice, ramane la aceeasi valoare indiferent ca e in online sau in formatul clasic. Adevarata problema se afla in spatele cardului de salariu.
Braduț, e adevărat că există multe servicii publice care sunt furnizate de entități private. Dar noi ne-am obișnuit să privim presa ca un pilon esențial (cu accent pe esențial) al democcrației și al statului de drept (a patra putere în stat, nu?). Iar problema e, din câte văd eu, e ce se întâmplă când presa nu mai generează profit, iar banii privați se duc în altă parte, în investiții mai profitabile. E sfârșitul lumii așa cum o știm, nici nu o să remarcăm sau e undeva între?
Există studii de care probabil știi (despre unul, e drept, mic, se vorbește aici: http://www.time.com/time/nation/article/0,8599,1886826,00.html) care par să arate că rezultatele nu sunt bune. Ce facem, ne încredem în piață? Se va auto-reglementa? Există și aici o mână moartă, ca a lui Adam Smith (deși nici mâna asta nu mai pare așa de sigură acum)? E doar dispariția unui dinozaur, iar netul o să nască și crească o puzderie de mamifere?
Nu mă îngrijorează că nu o să am de unde să îmi iau conținutul de calitate (acum sunt mult mai multe surse de calitate decât înainte de apariția internetului), ci faptul că, prin unbundling (nu prea am știut cum să traduc) oamenii nu vor mai fi expuși decât la știri mult mai superficiale.
BineînÈ›eles, dreptul unora de a hotărî ce să citească oamenii ne duce într-o altă discuÈ›ie. Eventual cu bere…
Tudor, ai dreptate, jurnalismul de calitate trebuie să fie obiectiv ÅŸi neangajat politic. Dar cred că noi vorbeam aici de modul în care tehnologia — în speţă internetul — ajută sau nu actul jurnalistic.
Nicu, şi învăţământul e un pilon al democraţiei. Şi libera iniţiativă. Multe dintre cele mai bune şcoli din lume sunt private, multe dintre investiţiile cu cel mai mare impact social sunt particulare.
În ceea ce priveşte jurnalismul, tocmai pentru că presa e un pilon al democraţiei e de preferat să nu fie sub controlul statului.
Cât despre profit, sigur că lucrurile se schimbă, că modelul de business pe care îl cunoşteam s-a prăbuşit. Întrebi, oarecum retoric, dacă e sfârşitul lumii aşa cum o ştim. Răspunsul meu este: da, în fiecare zi
.
Înţeleg unde baţi: dacă jurnalismul nu mai e profitabil, unde este motivaţia investitorilor să-şi bage banii într-o afacere care trebuie să ofere un serviciu public? Şi vedem acest conflict peste tot. Citeam de curând o analiză care vorbea despre impactul negativ pentru presă, în SUA, al faptului că ziarele (sau unele dintre ele) au încetat să fie afaceri de familie şi au intrat pe mâna marilor corporaţii.
Sigur că e nevoie de modele sustenabile de jurnalism — ÅŸi chiar apar, încet-încet. Există iniÅ£iative non-profit, de exemplu, care Å£in jurnalismul de investigaÅ£ie în viaţă. Dar nu cred că problema vine din faptul că jurnalismul este ÅŸi o afacere. ÃŽn toată lumea asta, de-a lungul istoriei, oamenii întreprinzători au făcut bani oferind servicii utile publicului, iar a fi informat e o nevoie reală în societate.
Altfel, îngrijorările tale mi se par justificate şi le împărtăşesc. Pe de altă parte, sunt entuziasmat de posibilităţile pe care le oferă tehnologia.
Restul, cum spui tu, la bere
Și eu sunt entuziasmat de ce poate oferi tehnologia. Mă îngrijorează în schimb acest “gap” între momentul în care ziarele devin irelevante È™i impunerea unui nou model (unor noi modele) de business. Ca È™i faptul că, din cauza costurilor fixe foarte mari, ziarele, în încercarea futilă de a supravieÈ›ui fără să se transforme radical, trebuie să taie din costurile legate de calitate (în esență, resursa umană È™i acoperirea).
Știi tu, cu o ProPublica și un CIR nu se face (încă) primăvară.
Nea’ Nicu (Nicholas Carr) o da pe-alaturi, cu internetu’ a distrus jurnalismu’, parerea mea. “Video killed the radio star,” too
Calamitatile din presa “traditionala” au f. putin de-a face cu revolutia tehnologica (si de comunicare) din ultimul deceniu si mai mult cu decaderea economica globala. Nici macar decaderea asta nu e de condamnat in totalitate, eu m-as uita in primul rind la tendintele supercorporatiste care s-au desfasurat sub ochii mei de cind am pus piciorul pe continentul american. Si care, of course, inca sint in plina desfasurare. But that’s just me. Inca n-am citit opinia “pro”, a lu’ nea’ Gica (Jay Rosen)
Am citit si opinia lui Rosen. “Face” mai mult sens, pt. gustul meu, cel putin. Mi-a placut in special chestia cu “do what you do best and link to the rest”. Da, gunoi e si va tot fi, da’ asta nu inseamna ca nu poti sa faci si chestii lustruite, mesterite, dibacite, tocmai datorita internetului.