Game Change
Uite o idee pentru ziariştii de politic de la noi: scrieţi cărţi. Tocmai am terminat de citit Game Change, o carte ce a stârnit multe discuţii la apariţie, acum câteva luni. Doi jurnalişti americani, Mark Halperin de la Time şi John Heilemann de la New York Magazine, s-au prins din timp că asistă la o campanie electorală istorică. Au realizat sute de interviuri cu o sumedenie de insideri, iar ce a ieşit este o carte ce se citeşte cu sufletul la gură, captivantă ca un roman istoric, plină de dialoguri revelatoare şi dezvăluiri despre ce gândeau şi ce făceau personaje-cheie precum Barack Obama, Hillary Clinton, John McCain, John Edwards, Sarah Palin sau Joe Biden în cele mai importante momente ale luptei electorale.
Cei doi autori redau până şi discuţii intime la care au participat doar Barack Obama şi Hillary Clinton şi ne povestesc ce-i trecea prin cap unui personaj sau altuia într-un moment sau altul. Şi, cum jurnaliştii afirmă că au documentat minuţios fiecare rând al cărţii, singura concluzie e că au vorbit cu toată lumea şi că au reuşit să extragă informaţii şi detalii esenţiale.
Dincolo de detaliile de culise pe care le aflăm din carte (de pildă, momentele de animozitate dintre Biden şi Obama, discuţiile din interiorul campaniei lui Hillary despre infidelităţile lui Bill Clinton, felul grăbit şi superficial în care echipa lui McCain a selectat-o pe Sarah Palin etc.) şi dincolo de scriitura alertă şi captivantă, Game Change este o întreprindere jurnalistică ce ajută cititorul să înţeleagă cum se construieşte, cum se poartă, cum se câştigă şi cum se pierde o campanie politică în cea mai importantă democraţie a lumii moderne.
Mă gândeam că aÅŸa ceva ar fi ÅŸi la îndemâna unora dintre ziariÅŸtii noÅŸtri de politic. Există printre aceÅŸtia oameni care cunosc detalii despre care nu scriu niciodată. Care au acces la surse importante din toate zonele politice. Åži care, cu puÅ£ină metodă ÅŸi multă muncă, ar putea strânge destul material pentru cărÅ£i de genul celei despre care tocmai discutam. Sunt jurnaliÅŸti de investigaÅ£ie care deja au adunat destul material pentru câteva cărÅ£i, nu doar una — numai că nu se gândesc niciodată că ÅŸi-ar putea publica informaÅ£iile în volum. Avem prea puÅ£ini scriitori de nonficÅ£iune — cu excepÅ£ia memoriilor ÅŸi a unor volume de reportaj literar nu prea există astfel de literatură la noi. Åži, în ciuda fetiÅŸului pe care conducătorii de gazete de la noi par să-l aibă pentru inserturile de carte, cărÅ£ile scrise de jurnaliÅŸti români (nu de scriitori care mai fac ÅŸi publicistică) se lasă aÅŸteptate. Jurnalismul se face prin ziare, site-uri, televiziune, radio. Dar se face ÅŸi prin cărÅ£i. Poate e cazul să schimbăm ÅŸi noi jocul.
Related posts:
Dacă ai chef, poţi să faci un comentariu sau să te abonezi la flux ca să primeşti viitoarele postări în feed reader.
“cu puÅ£ină metodă ÅŸi multă muncă”
Dude, that’s impossible!