PReţul succesului
Unul dintre motivele pentru care mi-a plăcut şi îmi mai place să scriu pentru Esquire este acela că am putut să scriu texte ca cel de mai jos. Nimeni nu mi-a zis “băi, nu scrie aşa ceva”, ba, dimpotrivă, când am propus subiectul am primit încurajări să-l fac. De ce ţin să subliniez asta? Cei care lucrează în presă ştiu foarte bine cât de delicată e relaţia cu diversele departamente de PR şi, de exemplu, cât de des se topesc limitele dintre articolele cu caracter utilitar şi cele publicitare. Şi câtă grijă au, uneori, editorii să nu supere vreun advertiser.
PReţul succesului
Esquire, ian-feb 2008
Relaţiile publice sunt indispensabile într-o lume în care percepţia este esenţială. Problemele apar când calităţile unui produs sunt dictate de consistenţa cadoului primit de jurnalistul care-l prezintă.
Când un producător de lactate a avut probleme din cauza unei substanţe nocive descoperite în nişte produse, a făcut două lucruri (în afară de faptul că a avut grijă să elimine substanţa din produsele respective): a comandat o serie de clipuri publicitare noi şi a cerut departamentului de PR să limiteze daunele. Se cheamă management de criză şi orice specialist din ziua de azi ştie că e bine să-ţi recunoşti greşeala, să arăţi ce ai făcut ca să o rezolvi şi să te lauzi cu lucrurile bune pe care le produci.
Related posts:
- Schimbare cu Esquire
- Odă sarmalei
- Esquire România are în sfârşit site
- GQ are Placinta
- Esquire de octombrie: 15 oameni interesanti
Dacă ai chef, poţi să faci un comentariu sau să te abonezi la flux ca să primeşti viitoarele postări în feed reader.















