Posts Tagged ‘ActiveWatch-AMP
Libertatea presei in 2009: criza a facut mass media vulnerabila (ActiveWatch)
Public mai jos o instiintare de la ActiveWatch – Agentia de Monitorizare a Presei.
ActiveWatch – Agentia de Monitorizare a Presei a lansat al 11-lea raport anual privind libertatea presei in Romania, cu ocazia Zilei Mondiale a Libertatii Presei (3 mai). Raportul poate fi citit aici.
Cele mai importante concluzii ale raportului, referitor la starea presei in 2009, sunt:
• Criza economica a dus la concedierea a 3.000 de angajati media, inchiderea a zeci de publicatii si prabusirea veniturilor din publicitate, lucruri care au facut mass-media vulnerabila la presiuni politice si economice.
• Presedintele Traian Basescu a dus o campanie de discreditare a jurnalistilor din marile grupuri de presa.
• Patroni ai grupurilor de presa s-au dovedit a fi angajati in sustinerea unuia sau a altuia dintre candidatii la presedintie, si-au impus optiunile in politica editoriala si au asezat in prima linie de vizibilitate si decizie persoane obediente. Multi dintre jurnalisti nu au rezistat presiunii, au oferit publicului relatari partinitoare si au comis grave derapaje etice.
• Derapajele si lipsa impartialitatii au scazut increderea in presa si, in unele cazuri, au contribuit la prabusirea tirajului unor publicatii sau chiar la inchiderea acestora.
• A revenit in forta controlul politicienilor asupra institutiilor mass-media prin contracte de publicitate. Au fost dezvaluite cazuri concrete de cumparare a ştirilor favorabile din bani publici. Fenomenul este mai evident in presa locala, unde multe dintre publicatiile care nu s-au inchis din cauza crizei sunt dependente de banii din astfel de contracte.
• Continua agresiunile si amenintarile la adresa jurnalistilor, fara ca responsabilii sa fie pedepsiti sau sanctionati public.
• Autoritatile locale au ingradit dreptul la adunari publice si au blocat evenimente ca expozitii, concerte si conferinte, invocand judecati de valoare.
• Autoritatile centrale au promovat mai multe initiative legislative cu impact negativ asupra libertatii de exprimare: noile coduri civil si penal, amendamente la legea criminalitatii informatice, legea stocarii datelor de trafic, legea achizitiilor publice s.a.
• Televiziunea publica este in continuare vulnerabila la presiunile politice. In 2009 au existat, mai mult ca niciodata, semnale publice de alarma trase de jurnalistii din SRTv.
• Pedepsele penale pentru defaimare se aplica inca jurnalistilor. Statul roman a pierdut mai multe procese la CEDO in cazuri care au implicat libertatea de exprimare a jurnalistilor.
• Unui jurnalist acuzat de santaj i s-a interzis temporar dreptul de a mai practica profesia.
• Au fost facuti pasi spre autoreglementarea breslei prin adoptarea Codului Deontologic Unic initiat de Conventia Organizatiilor de Media si a Comisiei Media initiate de Clubul Roman de Presa.
Ştiaţi că la Camera Deputaţilor nu sunt acceptaţi freelancerii şi blogării?
Catre: Biroul Permanent al Camerei Deputatilor
In atentia: Doamnei Presedinte, Roberta Anastase
Subiect: Acreditarea la Camera Deputatilor pentru jurnalistii liber profesionisti
Stimata doamna Presedinta,
Organizatiile semnatare va solicita sa comunicati motivele pentru care Camera Deputatilor refuza sa acorde acreditare jurnalistei Emilia Sercan. Aceasta a depus o cerere de acreditare la secretariatul CD inca din 20 august, dar nu a primit niciun raspuns, desi au trecut 5 luni de la aceasta cerere.
De asemenea, solicitam modificarea Regulamentului de acreditare a jurnalistilor pe langa Camera Deputatilor si punerea lui in acord cu prevederile Legii 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public. Conform Art. 18. (1) al acestei legi “Autoritatile publice au obligatia sa acorde fara discriminare acreditare ziaristilor si reprezentantilor mijloacelor de informare în masa.â€?
Consideram abuziva, discriminatorie si contrara principiilor si prevederilor Legii 544/2001 restrictionarea accesului jurnalistilor care lucreaza in regim freelance (independent) si acordarea acreditarii numai pentru jurnalistii care lucreaza ca angajati ai unor institutii media. O astfel de masura este total depasita de evolutia media, in care numerosi jurnalisti profeseaza ca freelanceri si folosesc diverse platforme de comunicare pentru a transmite informatiile sau opiniile lor. Acelasi principiu trebuie sa fie valabil si in cazul fotografilor si cameramanilor.
Blog-urile au devenit in ultimii ani platforme de comunicare consacrate in toata lumea, institutii internationale de prestigiu, precum Parlamentul European sau Casa Alba oferind acreditari jurnalistilor care se exprima prin intermediul blog-urilor.
Consideram ca CV-ul profesional al celor care solicita cereri de acreditare constituie un criteriu suficient pentru a le fi acordata acreditarea, alaturi de legitimatia de membru al unei organizatii profesionale a breslei. In cazul Emiliei Sercan nu credem ca poate exista vreun dubiu legat de calitatea de jurnalist a acesteia; mai mult, aceasta calitate este confirmata inclusiv de aparteneta sa la o organizatie profesionala de prestigiu, Asociatia Jurnalistilor din Romania.
ActiveWatch-Agentia de Monitorizare a Presei, membra a Retelei Reporteri fara Frontiere
Asociatia AltPHel
Asociatia Jurnalistilor din Romania
Asociatia Profesionistilor din Presa Cluj
Sindicatul Jurnalistilor Galati
StartMedia
CONVENTIA ORGANIZATIILOR DE MEDIA
Legea 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public
Art. 1. – Accesul liber si neîngradit al persoanei la orice informatii de interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituie unul din principiile fundamentale ale relatiilor dintre persoane si autoritatile publice, în conformitate cu Constitutia României si documentele internationale ratificate de Parlamentul României.
Art. 15. – (1) Accesul mijloacelor de informare în masa la informatiile de interes public este garantat.
(2) Activitatea de culegere si de difuzare a informatiilor de interes public, desfasurata de mijloacele de informare în masa, constituie o concretizare a dreptului cetatenilor de a avea acces la orice informatie de interes public.
Art. 18. – (1) Autoritatile publice au obligatia sa acorde fara discriminare acreditare ziaristilor si reprezentantilor mijloacelor de informare în masa.
(2) Acreditarea se acorda la cerere, în termen de 2 zile de la înregistrarea acesteia.
(3) Autoritatile publice pot refuza acordarea acreditarii sau pot retrage acreditarea unui ziarist numai pentru fapte care împiedica desfasurarea normala a activitatii autoritatii publice si care nu privesc opiniile exprimate în presa de respectivul ziarist, în conditiile si in limitele legii.
Art. 19. – (1) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa informeze in timp util mijloacele de informare în masa asupra conferintelor de presa sau oricaror alte actiuni publice organizate de acestea.
(2) Autoritatile si institutiile publice nu pot interzice în nici un fel accesul mijloacelor de informare în masa la actiunile publice organizate de acestea.
Un fel de consiliu al presei. Şi un cod deontologic ce se vrea unic
Grupul pentru Bune Practici Jurnalistice e un organism pus la cale de Convenţia Organizaţiilor de Media (ce reuneşte, la iniţiativa CJI şi ActiveWatch, o sumedenie de organizaţii media).
“Grupul isi propune sa contribuie la imbunatatirea calitatii actului jurnalistic prin semnalarea publica a derapajelor de natura deontologica de care se fac responsabili jurnalistii si companiile de presa si prin promovarea de programe de educatie in domeniul eticii jurnalistice si al consumului de presa.”
Aşa grăieşte un comunicat (pe care îl puteţi citi mai jos) despre înfiinţarea Grupului pentru Bune Practici Jurnalistice şi despre crearea unui cod deontologic care are şanse, se pare, să fie adoptat de întreaga profesie sau cel puţin de un număr semnificativ de organizaţii mass media (şi codul poate fi găsit la finalul acestei postări).
Din grupul de bune practici va face parte un reprezentant al oricărei organizaţii care adoptă codul deontologic propus de COM. Instituţiile mass media membre vor putea solicita un Certificat de Bune Practici Jurnalistice, fie pentru o publicaţie, un post de radio, de televiziune sau o agenţie de presă, fie pentru o anume parte (de exemplu pentru o secţiune, pentru un supliment sau pentru o emisiune).
Certificatul va atesta că publicaţia/postul/site-ul impune, prin reglementări interne, prin atitudinea managementului şi prin practica de zi cu zi, respectarea codului deontologic unic de către angajaţi şi colaboratori şi ca urmare “este o sursă de informare publică respectabilă şi credibilă”.
Este, din câte pot să apreciez, cel mai important şi mai cuprinzător pachet de autoreglementare propus până acum în breasla jurnaliştilor. Pentru că la discuţii au participat organizaţii precum MediaSind, APEL (asociaţia editorilor de presă locală) şi CRP, e posibil ca de data asta să iasă ceva reprezentativ şi bănuiesc că organizaţiile cu componentă de watch dog al profesiei, cum sunt ActiveWatch-AMP şi CJI, vor avea grijă să monitorizeze lucrurile pentru a observa dacă acest cod rămâne şi el doar pe  hârtie sau va fi chiar însuşit şi respectat de jurnalişti.
Rămâne, desigur, de văzut cum va funcţiona acest Grup pentru Bune Practici Jurnalistice, un fel de consiliu al presei, ce va da certificate de bună purtare şi sancţiuni. Încă nu s-au stabilit detaliile, iar modul de funcţionare va trebui gândit în aşa fel încât să nu fie posibile complicităţi care să permită trişarea normelor etice şi profesionale, cum se întâmpla în aşa-zisul Consiliu de Onoare al Clubului Român de Presă.
Puteţi citi mai jos, în ordine, comunicatul de presă, Codul Deontologic Unic (care încă nu e unic, dar se doreşte a fi), precum şi documentele Convenţiei Organizaţiilor de Media privind Grupul pentru Bune Practici Jurnalistice şi Certificatul de Bune Practici Jurnalistice.
Aştept păreri despre documente şi în special despre codul deontologic, care conţine, după părerea mea, anumite pasaje pe marginea cărora se poate discuta. Îmi propun, de altfel, să-i dedic o postare separată în curând.
Read the rest of this entry »
E demonstrat ştiinţific, suntem naşpa rău. Şi vrem lege a presei (huh?)
Nici nu ştiu cu ce să încep.
Cu faptul că 31% dintre jurnalişti (cam unul din trei) recunosc că fac contracte de publicitate?
Că tot atâţia spun că e greu sau foarte greu să rectifice o eroare, că 43% zic că este greu sau foarte greu să verifice o informaţie din mai multe surse independente, iar 33% că este foarte greu să prezinte punctele de vedere ale tuturor părţilor implicate într-un subiect?
Că modelul a 34% dintre ziariştii români e Cristian Tudor Popescu, cel specializat în indignări şi comentarii, omul care publică poezii dubioase, culese din spam-mail-uri, pe post de editorial şi face afirmaţii elucubrante de genul “Obama e afro-evreu”, din cauză că înţelege greşit până şi obscurele materiale conspiraţioniste de pe internet?
Că majoritatea jurnaliştilor recunoaşte că normele profesionale nu sunt respectate în presă, iar 60% dintre ziarişti spun că asta se întâmplă din cauza presiunilor politice?
Că jumătate din gazetari nu cunosc coduri deontologice?
Că 17% spun că în redacţii există subiecte interzise?
Studiul Autoreglementarea presei în România (ştirea de la Hotnews aici, studiul integral în format PDF, tot pe serverul HotNews, aici) demonstrează ştiinţific că tot ce spun observatorii critici ai mediului jurnalistic e adevărat: jurnalismul românesc e la pământ. Ceea ce nu e neapărat o revelaţie.
În schimb, ce este de-a dreptul şocant e că doi din trei jurnalişti (70%) sunt de acord că o lege a presei ar îmbunătăţi calitatea actului jurnalistic. Doar 35% (deci şi o parte dintre cei care spun că o lege a presei ar fi benefică) cred că o asemenea legiferare ar duce la îngrădirea libertăţii presei. Treaba asta întoarce cu susul în jos tot ce s-a întâmplat după 1989, când breasla s-a opus consecvent diverselor încercări ale politicienilor de a da o lege a presei. Jurnaliştii nu vor reglementare, credeam noi, pentru că se tem că o lege le-ar da în cap în loc să-i ajute să-şi facă meseria. Am ajuns, însă, pare-se, în situaţia jurnaliştilor din Serbia de acum câţiva ani, când gazetarii de acolo voiau lege a presei în ideea că i-ar scăpa de haosul şi abuzurile din profesie.
Ziariştii ar vrea lege a presei “pentru că sunt şi ei conştienti că totul funcţionează alandala”, îmi zice Alina Bărgăoanu-Vasiliu, de la Cuget liber din Constanţa, care mi-a atras atenţia asupra articolului din HotNews. Alina e şi ea de acord cu ideea unei legi, pentru că acum “se abuzează de libertate”. Am întrebat-o dacă nu se teme că politicienii ne-ar face varză cu o asemenea lege. Mi-a răspuns aşa:
ActiveWatch-AMP: Băsescu face declaraţii iresponsabile la adresa presei
E posibil să mai fi scris chestia asta pe undeva, că mă tot gândesc la ea: când s-a aflat că Băse candidează în locul lui Stolo, era euforie printre ziariştii de politic. Cel puţin printre ăia pe care îi cunoşteam eu. “Gata, ăsta îl bate pe Năstase”, îmi spuneau, la o bere, în buza Herăstrăului, vizavi de Casa Scânteii, două prietene care scriau despre preşedinţie şi alte grozăvenii.
Băsescu se înţelegea foarte bine cu presa, de fapt s-a înţeles bine toată cariera lui politică pre-preşedinţie. Preşedinţia, însă, când băutele cu jurnaliştii nu mai sunt de bon ton, pare să fi fost, pentru Traian Băsescu, un fel de catalizator de ostilitate faţă de presă. Pornit la drum cu un generos capital de bunăvoinţă din partea presei, Băse a tot dat cu şutul în găleata cu simpatie până când a vărsat-o pe toată.
Iar una dintre cele mai mari greşeli pe care le face este că, aşa cum punctează şi comunicatul de mai jos, de la ActiveWatch – Agenţia de Monitorizare a Presei, identifică automat jurnaliştii cu trusturile în care lucrează. Vede, parcă, obligatoriu, un vasal în orice gazetar.
După demisia ministrului Ridzi, preşedintele NU a lăudat conştiinţa jurnalistică a lui Tonontan et co., ziarişti care au descoperit şi publicat inclusiv fapte ce pun într-o lumină negativă afacerile propriului patron. Băsescu s-a mulţumit să înfiereze, aşa cum era şi cazul, înţelegerile murdare dintre televiziuni şi mediul politic, dar NU a remarcat, aşa cum ar fi fost corect să facă, faptul că tocmai o investigaţie jurnalistică a dezvăluit aceste înţelegeri.
Tocmai atunci când o mână de jurnalişti dovedeşte că gazetăria se poate face corect şi onest faţă de public, preşedintele trece acest lucru sub tăcere şi preferă să promoveze ideea că în România jurnalismul nu e altceva decât un joc de interese.
Aşa că sunt de acord: “Atacurile preşedintelui Băsescu la adresa presei sunt iresponsabile”. Mai jos, comunicatul de la ActiveWatch-AMP.
Read the rest of this entry »
De unde vine distanţa dintre presă şi public
OK, nu e publicitate, nu sunt bani etc. Dar continui să cred că marea problemă a presei române e conţinutul. O dovedesc şi rândurile de mai jos, primite de la ActiveWatch – Agenţia de Monitorizare a Presei, care a lansat raportul Un om a muşcat o ştire III (aici în format PDF) şi a descoperit că cele mai multe subiecte de ştiri sunt legate de guvern şi administraţie publică. Dacă una-două mergem la oficialităţi şi uităm să vorbim şi cu omul de pe stradă, atunci să nu ne mirăm că omul de pe stradă de întoarce spatele.
Read the rest of this entry »
Un om a muşcat o ştire III
ActiveWatch – Agenţia de Monitorizare a Presei face periodic o analiză a ştirilor TV, pe care le observă din perspectiva interesului public şi practicilor jurnalistice.
Raportul care iese după analiză se cheamă “Un om a muşcat o ştire”, iar acum a ajuns la episodul 3. Luni, la ora 11:00, are loc o dezbatere pe marginea raportului.
Puncte de discuţie interesante: demarcaţia dintre interesul public şi interesul publicului la ştirile TV; importanţa temelor politice la ştirile TV; modul în care jurnalştii relatează despre autorităţile statului şi scena politică internă.
Detalii (inclusiv despre locul dezbaterii) în comunicatul de mai jos (am scos din comunicat telefonul şi e-mailul persoanei de contact, Ionuţ Codreanu, unde trebuie trimise confirmările de participare; datele de contact pot fi însă aflate sunând la telefoanele afişate pe site-ul ActiveWatch).
Read the rest of this entry »
ActiveWatch-AMP si CJI: Partidele mentin politizarea serviciilor publice radio-TV
Comunicat
24 iunie 2009
ActiveWatch – Agentia de Monitorizare a Presei si Centrul pentru Jurnalism Independent condamna respingerea de catre Parlament a proiectului de lege pentru modificarea legii de functionare a serviciilor publice de radio si televiziune
Respingerea de catre plenul Camerei Deputatilor, prin votul negativ al PSD, PNL si UDMR, a proiectului de lege initiat de Raluca Turcan demonstreaza inca o data lipsa de vointa a clasei politice pentru depolitizarea serviciilor publice de radio si televiziune. Iresponsabilitatea politicienilor risca sa prelungeasca o situatie ce nu are alta perspectiva decat distrugerea televiziunii publice, aflata intr-o criza financiara, institutionala si de credibilitate fara precedent.
Preocupati de impartirea conducerilor celor doua institutii, politicienii au uitat ca principala cauza a problemelor care macina de 20 de ani cele doua institutii este legea de functionare a acestora, lege care permite influenta politicului in managementul instituional si, adeseori, in continutul editorial. Paradoxal, desi toate partidele parlamentare s-au plans, pe rand – mai ales atunci cand s-au aflat in opozitie – de efectele nefaste ale politizarii televiziunii si radioului public, prin votul de ieri acestea demonstreaza ca statu-quo-ul ramane situatia ideala pentru mediul politic romanesc deoarece permite oricarei majoritati parlamentare sa aiba la discretie cele doua institutii.
In urma cu peste patru ani, presedintele Basescu si liderii fostei aliante DA clamau dorinta lor de a depolitiza cele doua institutii supuse unui sistematic viol politic dupa 1990. Adoptarea legii a facut parte din platforma electorala a presedintelui Basescu si din programul de guvernare al guvernului Tariceanu. Procesul modificarii legii de functionare a SRTV si SRR, pornit in ianuarie 2005 la initiativa unui grup de organizatii neguvernamentale si a unor jurnalisti din cele doua institutii, a starnit entuziasmul firesc al celor care isi doresc reforma si independenta acestor servicii publice. Din pacate, bunele intentii ale clasei politice s-au epuizat in iunie 2006, cand proiectul de lege initiat de Raluca Turcan si votat de Camera Deputatilor a fost ingropat in sertarele Comisiei de Cultura, arte si mass media a Senatului. In mai 2008, membrii Comisiei respective au respins proiectul de lege, punand capat ‘procesului depolitizarii’ televiziunii si radioului public. Intre timp, acest proces mai primise o lovitura in iunie 2007 cand, in premiera, un om politic cu functie executiva in conducerea unui partid (Alexandru Sassu) a fost numit Presedinte Director General al SRTV. Numirea a fost rezultatul unor negocieri pe sub masa, facute de PNL si PSD.
Procesul modificarii legii a fost reluat anul acesta de Raluca Turcan, fiind supus consultarii publice. Desi proiectul mai poate fi imbunatatit, ultima varianta a proiectului Turcan propune mecanisme de protectie a celor doua institutii impotriva controlului politic, cum ar fi:
- Eliminarea posibilitatii demiterii Consiliului de Administratie (CA) daca se respinge raportul anual de activitate de catre Parlament
- Separarea functiei de Presedinte Director General in Presedinte si Director General
- Audit independent obligatoriu, plus posibilitatea infiintarii unei comisii de evaluare editoriala care sa analizeze anual respectarea misiunii publice
- Definirea unor criterii de competenta si incompatibilitate pentru membrii CA
- Definirea rolului si misiunii de serviciu public si accentuarea responsabilitatii publice a celor doua institutii in detrimentul intereselor comerciale
- Echilibrarea componentei politice din CA cu includerea unor reprezentanti ai societatii civile
- Prelungirea mandatului membrilor CA la 5 ani, pentru ca acesta sa nu se mai suprapuna circuitului electoral
Facem un nou apel la responsabilitatea clasei politice si atragem atentia asupra necesitatii reformarii si depolitizarii televiziunii si radioului public, tinand cont de misiunea de serviciu public a acestora si facand abstractie de orice negocieri politice privind impartirea posturilor din conducerile cele doua institutii.
Cum ne-au cutremurat ştirile TV
Nicoleta Fotiade, de la ActiveWatch – Agenţia de Monitorizare a Presei, a scris un studiu de caz despre modul în care televiziunile de ştiri au relatat recentul cutremur ce a zguduit o parte din ţară. Concluziile sunt triste: discurs alarmant, relatări iresponsabile, discuţii irelevante şi panicarde cu invitaţi pafarişti, intervenţii nedocumentate, speculaţii, comentarii aiurea, asocieri nepotrivite cu evenimente mult mai grave precum cutremurul recent din Italia sau cel din 1977 de la Bucureşti — pe scurt, relatări cu grave carenţe şi cu potenial efect de panică în rândul populaţiei. Ratingul, nevoia de BREAKING NEWS, combinate cu neprofesionismul, fac ca televiziunile de ştiri să denatureze realitatea. Mai jos, studiul de caz al Nicoletei Fotiade.
Read the rest of this entry »
Cod pentru evitarea tâmpeniilor jurnalistice
M-am uitat cu atenţie la cele 13 recomandări din finalul unui text adresat jurnaliştilor de ActiveWatch – Agenţia de Monitorizare a Presei şi Clubul Român pentru Jurnalism de Investigaţie (bag textul, integral, la sfârşitul acestei însemnări). Lucruri de bun simţ.
Èšin de abc-ul jurnalistic (nu prezentaţi zvonuri ca informaţii şi ştiri, prezentaţi sursa informaţiilor citate de pe Internet — aici aş fi lărgit şi aş fi scris “prezentaţi sursa”, indiferent dacă e vorba de informaţii de pe internet sau din alte părţi, spre exemplu din alte ziare, agenţii ori posturi de radio sau televiziune).
Èšin de conduită etică (nu vă erijaţi în judecători, bazaţi-vă pe fapte concrete şi dovedite, refuzaţi campaniile impuse de diferite interese ale patronului, evitaţi imaginile care ar putea produce panică etc.).
Sunt sfaturi menite să clarifice actul jurnalistic şi să promoveze credibilitatea (promovaţi competenţa şi persoanele specializate în domeniul discutat, demarcaţi clar jurnaliştii de alte categorii, precizaţi calitatea şi competenţa invitaţilor, legătura lor cu subiectul şi dacă sunt sau nu plătiţi pentru apariţii, nu lăsaţi politicienii să vă impună agenda etc.).
Sunt atitudini menite să întărească profesia şi s-o protejeze, măcar într-un anumit grad, de presiuni (reclamaţi abuzurile la care sunt supuşi jurnaliştii în redacţie şi în afara acesteia, sprijiniţi procesul de autoreglementare).
De fapt, toate cele 13 puncte îndeplinesc toate cele patru funcţii amintite mai sus: de a întări profesionalismul, etica, credibilitatea şi profesia în general. Majoritatea par să se adreseze programelor televizate, pentru ca acolo este degringolada mai vizibilă — dar, desigur, se aplică şi presei scrise, online şi radio.
Problemele de la care au pornit cele două organizaţii neguvernamentale când au alcătuit lista de mai jos nu sunt noi, dar în ultima perioadă au părut mai acute ca niciodată: poziţii partizane asumate de jurnalişti şi invitaţi, fără ca punctele de vedere divergente să primească destulă atenţie pentru a putea vorbi de o atitudine echilibrată şi obiectivă; documentare slabă sau inexistentă; persoane aduse în faţa publicului pentru a comenta sau analiza diverse fapte în condiţiile în care nu au experienţa, autoritatea şi pregătirea necesară; promovarea zvonisticii etc. etc.
Iar cum publicul nu e prost (cum îl cred unii jurnalişti), credibilitatea şi autoritatea profesiei se duc de râpă.
Este un proces evident şi în presa scrisă. Scăderile de tiraj nu pot fi puse doar pe seama creşterii popularităţii internetului, a schimbării obiceiurilor de consum, a ofensivei tabloidismului şi a crizei economice. De altfel, dacă ne uităm la ceea ce se întâmplă în SUA, în Europa de Vest sau în alte părţi ale globului, vedem că acolo nu scăderea de audienţă e problema cea mai mare — dimpotrivă, odată cu trecerea presei la distribuţia multi-channel ziarele au mai mulţi cititori ca oricând. La noi, însă, scăderea calităţii (care oricum nu s-a ridicat niciodată, per ansamblu, la înălţimi copleşitoare) pare a fi unul dintre principalii factori care duc la o ruptură între presă şi public. În anii ’90 nu puteam vorbi prea mult de profesionalismul presei, dar măcar exista un entuziasm şi conştiinţa unei misiuni democratice care dădeau valoare actului jurnalistic. În ultimii ani, mulţi dintre veteranii presei deceniului trecut au părăsit jurnalismul ori s-au umplut de cinism, iar o mare parte a celor care i-au înlocuit par să defileze prin presă mecanic, fără să înţeleagă adevăratele rosturi ale gazetăriei, fără pasiune, fără conştiinţa faptului că nu comit doar o slujbă la patron, ci un serviciu public, care necesită răspundere. Fără să-şi dea seama că au norocul să facă, aşa cum obişnuieşte să spună o prietenă, cea mai frumoasă meserie din lume — care necesită, între altele, mult creier.
Nu vreau să generalizez. Există mulţi jurnalişti buni. Iar ei ştiu foarte bine despre ce vorbesc. Însă nu ştiu care sunt şansele ca lucrurile să evolueze in direcţia bună atâta vreme cât presa nu-şi va face ordine în propria ogradă, cât nu va pune asemenea coduri de evitare a tâmpeniilor pe pereţii redacţiilor şi nu va obliga pe toată lumea, de la cel mai tânăr reporter, la cel mai titrat analist, să respecte nemţeşte reguli stilistice, etice şi profesionale, şi atâta vreme cât nu va introduce programe permanente de training, aşa cum există în toate ţările în care gazetăria este o profesie respectată.
Până una-alta, n-ar fi rău ca unii să bage la cap măcar recomandările făcute de ActiveWatch-AMP şi CRJI. Ar fi un început.
Mai jos, comunicatul de la cele două ONG-uri. Într-o postare ulterioară, ca să nu îngrop materialul, voi da şi un studiu de caz lucrat de Nicoleta Fotiade de la ActiveWatch-AMP pe relatările de la Realitatea TV şi Antena 3 legate de recentul cutremur.
Read the rest of this entry »
