Posts Tagged ‘barack obama
Game Change
Uite o idee pentru ziariştii de politic de la noi: scrieţi cărţi. Tocmai am terminat de citit Game Change, o carte ce a stârnit multe discuţii la apariţie, acum câteva luni. Doi jurnalişti americani, Mark Halperin de la Time şi John Heilemann de la New York Magazine, s-au prins din timp că asistă la o campanie electorală istorică. Au realizat sute de interviuri cu o sumedenie de insideri, iar ce a ieşit este o carte ce se citeşte cu sufletul la gură, captivantă ca un roman istoric, plină de dialoguri revelatoare şi dezvăluiri despre ce gândeau şi ce făceau personaje-cheie precum Barack Obama, Hillary Clinton, John McCain, John Edwards, Sarah Palin sau Joe Biden în cele mai importante momente ale luptei electorale.
Cei doi autori redau până şi discuţii intime la care au participat doar Barack Obama şi Hillary Clinton şi ne povestesc ce-i trecea prin cap unui personaj sau altuia într-un moment sau altul. Şi, cum jurnaliştii afirmă că au documentat minuţios fiecare rând al cărţii, singura concluzie e că au vorbit cu toată lumea şi că au reuşit să extragă informaţii şi detalii esenţiale.
Dincolo de detaliile de culise pe care le aflăm din carte (de pildă, momentele de animozitate dintre Biden şi Obama, discuţiile din interiorul campaniei lui Hillary despre infidelităţile lui Bill Clinton, felul grăbit şi superficial în care echipa lui McCain a selectat-o pe Sarah Palin etc.) şi dincolo de scriitura alertă şi captivantă, Game Change este o întreprindere jurnalistică ce ajută cititorul să înţeleagă cum se construieşte, cum se poartă, cum se câştigă şi cum se pierde o campanie politică în cea mai importantă democraţie a lumii moderne.
Mă gândeam că aÅŸa ceva ar fi ÅŸi la îndemâna unora dintre ziariÅŸtii noÅŸtri de politic. Există printre aceÅŸtia oameni care cunosc detalii despre care nu scriu niciodată. Care au acces la surse importante din toate zonele politice. Åži care, cu puÅ£ină metodă ÅŸi multă muncă, ar putea strânge destul material pentru cărÅ£i de genul celei despre care tocmai discutam. Sunt jurnaliÅŸti de investigaÅ£ie care deja au adunat destul material pentru câteva cărÅ£i, nu doar una — numai că nu se gândesc niciodată că ÅŸi-ar putea publica informaÅ£iile în volum. Avem prea puÅ£ini scriitori de nonficÅ£iune — cu excepÅ£ia memoriilor ÅŸi a unor volume de reportaj literar nu prea există astfel de literatură la noi. Åži, în ciuda fetiÅŸului pe care conducătorii de gazete de la noi par să-l aibă pentru inserturile de carte, cărÅ£ile scrise de jurnaliÅŸti români (nu de scriitori care mai fac ÅŸi publicistică) se lasă aÅŸteptate. Jurnalismul se face prin ziare, site-uri, televiziune, radio. Dar se face ÅŸi prin cărÅ£i. Poate e cazul să schimbăm ÅŸi noi jocul.
Un curcan fericit
E Thanksgiving, iar ieri preşedintele Obama a graţiat curcanul. Şi l-a trimis la Disney Land.
CTP a dăscoperit dă la el dân cap: Obama e “afro-evreu”
Scandalul Polanski ar fi fost fad, la noi, fără Cristian Tudor Popescu, omul care se pricepe ÅŸi la film ÅŸi la morală. AÅŸa că Dan Tăpălagă l-a invitat pe CTP în studioul HotNews la o discuÅ£ie despre absenÅ£a unei “artere butucănoase morale” în opera ÅŸi viaÅ£a regizorului arestat în ElveÅ£ia.
Pe mine nu discuÅ£ia despre Polanski (interesantă) m-a zdruncinat. A trebuit să ajung spre sfârÅŸitul video-interviului, când domnul Popescu a legat cumva lucrurile ÅŸi a ajuns să amintească despre “afro-evreul Barack Obama, pentru că asta este el”. Dan Tăpălagă, un tip serios, altminteri, a părut pentru o clipă descumpănit, dar în cele din urmă a reluat ÅŸi el sintagma, “afro-evreul Barack Obama”, fără s-o amendeze.
Acuma, dacă CTP, cel mai jurnalist român în viaţă (potrivit înţelepciunii populare), zice că Obama e evreu, înseamnă că aşa o fi, nu? Că doar marii jurnalişti nu se joacă aşa cu vorbele şi informaţiile. Sigur, aşa cum am mai arătat, CTP nu e, de fapt, jurnalist, în ciuda înţelepciunii populare. El e comentator, scriitor, lider de opinie, expert în tenis şi în film. Dar, când e vorba de fapte, un jurnalist nu se aruncă cu capul înainte, mai ales atunci când vorbeşte de, să zicem, un preşedinte american.
Fireşte, Barack Obama nu e evreu nici un pic (pentru referinţă, puteţi merge, de exemplu, aici). Nici măcar cei mai fanatici conspiraţionişti de dreapta, din categoria celor care spun că Obama nici n-ar fi fost născut în America, n-au susţinut vreodată că ar fi evreu, deşi asta le-ar fi dat ocazia să-l lege şi mai abitir de stânga.
Atunci, de unde convingerea propovăduită de semizeul jurnalismului românesc? O mică excursie pe Google oferă o posibilă explicaţie. Domnul Popescu se dă pe net şi nu e prima oară când ar înghiţi pe nemestecate o bucăţică găsită online. A făcut-o atunci când a publicat un poem ce l-a impresionat, de fapt o păcăleală de tip scrisoare-în-lanţ.
De data asta e vorba de o treabă şi mai superficială. Cotianul Haaretz a publicat după alegerile prezidenţiale din SUA un articol în care apare, încă din titlu, fraza:
Some Chicago Jews say Obama is actually the ‘first Jewish president’
Dacă citim articolul, e evident că Haaretz se referă la relaţiile foarte bune ale lui Obama cu evreii din Chicago, la înţelegerea pe care a dovedit-o, ca senator, faţă de problemele evreilor americani, precum şi la sprijinul de care s-a bucurat din partea comunităţii (78 la sută dintre evreii din SUA au votat cu Barack), ceea ce duce la supoziţia că şi în calitate de preşedinte va acţiona ca un mare prieten al evreilor şi al statului israelian. Diverse alte materiale de pe net (mult mai obscure) susţin că Obama ar fi unealta sionismului mondial, fără să insinueze însă nici o clipă că ar fi evreu.
AÅŸa cum se întâmplă adesea, în momentul în care oareÅŸce blogări de la noi au citit (cum au putut ÅŸi ei) treburile astea, au înÅ£eles (cum au putut ÅŸi ei) că Obama ar fi evreu ÅŸi au dat cu “informaÅ£ia” în blogosferă. De unde, probabil, a cules-o ÅŸi marele jurnalist Cristian Tudor Popescu, care, la rândul lui, n-a ratat ocazia de a o împărtăşi, generos, poporului.
Aşteptându-l pe Barack
Aparent, titlul de mai sus n-are nici un sens, pentru că avem parte de foarte mult Barack zilele astea. De fapt, mi-am amintit de textul de mai jos tocmai pentru că abia l-am văzut, din nou, pe preşedintele american, de data asta la Letterman. Articolul pe care îl redau aici a apărut în ianuarie 2009 în Esquire, la rubrica România lui Ulmanu. Barack tocmai îşi începea preşedinţia, dar titlul nu se referea neapărat la el. Ci la ideea, mai mult sau mai puţin ghiduşă, că, poate, un politician de soiul lui ar retrezi românilor interesul pentru politică.
Aşteptându-l pe Barack
Americanii s-au dus la vot câtă frunză, câtă iarbă, în timp ce prietenii mei din România ar fi votat mai degrabă în SUA decât la ei acasă. Soluţia pentru a reîmprieteni românii cu politica autohtonă nu poate fi decât una: un Obama autohton.
Timpul: la vreo două săptămâni după alegerile prezidenţiale din Statele Unite ale Americii – câştigate, după cum ştim, de cel mai cool politician din lume. Seara.
Locul: undeva, pe coasta de est a aceloraşi State Unite, într-o frumoasă casă situată pe o frumoasă alee dintr-un frumos orăşel. Strada arată exact ca străzile pitoreşti, liniştite, cu peluze fără garduri, pe care le putem vedea la începutul filmelor americane, chiar înainte ca muzica zglobie să se transforme într-una gravă şi să se întâmple ceva îngrozitor. Numai că nu vezi copii pe biciclete pentru că, aşa cum spuneam, e seară.
Ce se întâmplă: o petrecere de români care, în general, nu prea se cunosc între ei. Poţi să-ţi dai seama că e o petrecere de români care, în general, nu prea se cunosc între ei pentru că nimeni nu răspunde la salut atunci când în pragul camerei de zi apare un nou invitat. Şi, desigur, lumea vorbeşte româneşte. Şi miroase a carne de mici.
Cineva, care s-a mutat din Ohio, povesteşte că a învăţat să nu spună că este din Ohio, pentru că cei din Ohio au reputaţie de ţărănoi. Aşa că, ha-ha, spune că este din România.
Altcineva spune că se mută mulţi români pe aici şi se vor muta şi mai mulţi după ce se nasoleşte treaba de tot în zona Detroit, unde au sediul cele trei mari companii americane producătoare de maşini pe care nu le cumpără nimeni.
Mai sunt mai puţin de două săptămâni până la alegerile din România şi toată lumea începe, la un moment dat, să discute politică. Discută, desigur, despre Barack Obama.
Read the rest of this entry »
Obama si prompterul
Se face acusi saptamana de cand tot nu reusesc sa-mi fac timp sa scriu insemnarea asta despre episodul cu Obama si prompterul, la vizita premierului Irlandei de saptamana trecuta. Primul semnal l-am avut de la o prietena ziarista, pe messenger. Ceva de genul: “Bai, ce bou e Obama! S-a facut de cacao”. Eu, care citisem ce ziceau niste site-uri americane despre poveste, zic: “Stai, ca nu e asa”. Dar constat, apoi, cu oareshce nedumerire, ca aproape peste tot la noi in presa stirea era in aceeasi nota: Obama, care e atat de idiot incat nu poate fara prompter, a patit-o cand i s-a defectat afisatorul de replici si s-a apucat sa-si multumeasca siesi. Ce robot, ce creiercanci.
Acuma, eu am mai scris si inainte de alegeri ca nu sunt un admirator fanatic al lui Obama. Insa nu pot sa nu ma intreb de unde or fi luat ziaristii nostri informatia. O fi de vina traducerea proasta a vreunui externist neatent la nuante? O fi de vina sursa? Ca in majoritatea presei americane lucrurile au fost prezentate asa: nenea irlandezul s-a prins ca citea de pe prompter discursul lui Obama. S-a intors spre presedintele SUA si i-a zis “He-he, asta e discursul tau”. Obama a ras, a venit pe podium si s-a apucat sa citeasca el, la oha, discursul irlandezului, care intre timp fusese afisat pe prompter. Era petrecere de St. Patrick’s Day, cu Guinness si sampanie verde. Deci, care-va-sa-zica, Obama a facut o glumita.
E drept ca site-urile si comentatorii de dreapta-dreapta au zis ca nu, ca Barack e idiot si ca presa liberala rastalmaceste lucrurile ca sa-l faca sa para bine. Si e drept ca faza cu pricina n-a aparut ioc in format video. Dar mai toata presa serioasa americana a mers pe varianta pe care v-am povestit-o. Si, intre noi fie vorba, cat de imbecil tre’ sa fii ca sa nu te prinzi ca-ti multumesti tie insuti si sa nu te corectezi macar in ultimul moment? Nici Bush nu era chiar in halul asta, dara-mi-te Obama, care, totusi, n-a avut prompter nici in dezbateri, nici in interviuri si care nu pare, la urma urmei, chiar cel mai idiot om de pe planeta.
Asa ca eu tind sa cred ca omul a glumit intr-adevar si ma mir ca, totusi, presa noastra n-a prezentat macar si versiunea asta, in loc sa-i dea inainte doar cu presedintele idiot.
>> Relatarea intamplarii de la Fox News, care nu se numara printre institutiile de presa ce il simpatizeaza foarte tare pe Obama. Fragmentul-cheie:
Obama laughed and returned to the podium to offer what might have been Cowen’s remarks. In doing so, President Obama thanked President Obama for inviting everyone over.
>> Ca sa nu para ca toata lumea il scoate pe Obama glumetz, sa spunem ca presa britanica a fost, pe alocuri, mai acida si, laolalta cu comentatorii de dreapta din SUA de care pomeneam, a interpretat incidentul drept o gafa obamiana cauzata de dependenta de prompter a presedintelui. Spre exemplificare, cititi aici (unde Obama e facut de cacao) sau aici, la surioara Fox News din Marea Britanie, Sky News (unde nu e foarte clar daca Obama a facut o gafa sau a dres busuiocul cu umor).
Caricatura New York Post si ce intelege realitatea.net prin boicot
“Sute de americani au boicotat sediul cotidianului New York Post”
E un titlu pe realitatea.net. De fapt, e vorba de faptul ca niste americani au pichetat sediul cotidianului si au indemnat la boicotarea ziarului. Ce inseamna boicot, in acest caz? Ca oamenii refuza sa cumpere ziarul. Ce inseamna boicot in general scrie in dictionare. De exemplu pe Dex Online (dau explicatiile si link-ul pentru autorul stirii, desigur). De altfel, treaba asta cu traducerile e boala grea in presa noastra si arata nu numai faptul ca oamenii nu se pricep la limbi straine, ci, in primul rand, faptul ca nu se pricep la limba romana. Pentru ca un om care manuieste bine limba romana n-ar traduce unul dintre sloganurile manifestantilor asa:
“Nu cumpăraÅ£i New York Post, determinaÅ£i închiderea acestuia” (sublinierea mea).
Acuma, stirea in sine e interesanta. E vorba de reactiile la caricatura pe care o reproduc mai jos. Multi au spus ca e vorba de un gest rasist al New York Post, pentru ca cimpanzeul din desen l-ar reprezenta pe Barack Obama. De aici si isteria sustinatorilor fanatici ai lui Obama, care s-au apucat sa picheteze sediul ziarului, cerand demisia redactorului-sef. Eu nu pot sa nu ma gandesc, insa, la un comentariu din partea unui ascultator al NPR, care reamintea ca si Bush a fost adesea infatisat ca un cimpanzeu, dar ca nimeni nu s-a gandit ca acest lucru ar fi fost rasist.
Dupa ce au inceput criticile si protestele, New York Post a publicat un articol in care se scuza si nu prea se scuza. Articolul arata ca desenul a avut ca unic scop criticarea legii de stimulare a economiei (cea cu sutele de miliarde), care e asa de proasta, in opinia ziarului, incat pare ca a fost scrisa de o maimuta. Caricatura nu il reprezinta pe Obama, asa cum cred unii, mai scrie in articol. Care continua astfel:
“… acelora care au fost ofensati de imagine le cerem scuze.
Totusi, exista, in media si in viata publica, oameni care au avut divergente cu The Post in trecut — si care vad incidentul ca o ocazie de a se razbuna.
Lor nu le datoram nici o scuza.
Uneori, o caricatura e doar o caricatura — chiar daca oportunistii incearca sa o transforme in altceva.”
ÂÂ
Caricatura cu pricina (sursa: examiner.com)
Change.gov
Barack Obama si-a facut deja site in calitate de presedinte ales. Se cheama, normal, change.gov si tine lumea la curent cu perioada de tranzitie spre preluarea puterii de catre Obama. Pe langa prezentarea agendei presedintelui ales, detalierea programului de guvernare sau informatii pentru presa, site-ul contine, intre altele, o sectiune in care utilizatorii pot sa-si spuna propria poveste si propriile pareri si o alta in care se pot inscrie pentru a ocupa o functie in noua administratie.
Barack Obama’s White House
Obama ales presedinte
Marile retele de televiziune americane au conchis pe 4 noiembrie, in jurul orei 23:00, ora SUA pe coasta de est, ca Barack Obama a castigat alegerile pentru functia de presedinte al Americii.
Si Los Angeles Times il sustine pe Barack Obama
Uitandu-ma pe site-ul Los Angeles Times pentru postarea precedenta am descoperit ca si acest ziar, ca si Chicago Tribune (care face parte din acelasi trust), si-a declarat sprijinul pentru candidatura lui Barack Obama la presedintia SUA. Times a publicat pe 19 octombrie un editorial in care scrie ca il sustine “fara ezitare” pe Obama, descris drept “un lider competent si increzator, care reprezinta aspiratiile natiunii”. La fel ca Tribune si Washington Post cu cateva zile mai devreme, Los Angeles Times il critica pe John McCain pentru ca a ales-o pe Sarah Palin drept colega de campanie, aspiranta la functia de vicepresedinte. Alegerea lui Palin a fost, scrie Times, “iresponsabila”, pentru ca guvernatorul statului Alaska ar fi “cel mai slab candidat al unui mare partid la functia de vice presedinte din istoria recenta”.
