Posts Tagged ‘cotidianul
Ziarele cu viaţă scurtă
Decesul ziarelor Cotidianul şi Business Standard, pe cale să se producă dacă nu se vor găsi investitori care să le cumpere de la Vîntu, mi-a readus în memorie alte titluri de gazete cu viaţă scurtă. Sigur, Cotidianul nu intră în categoria aceasta, în sensul că a trăit destul, chiar prea mult, dacă ne gândim că toată istoria sa a fost o lungă agonie întreruptă de două sau trei perioade mai stabile.
Business Standard, însă, o gazetă financiară gândită ca alternativa ZF pe când presa economică părea o afacere sigură indiferent de tiraj, e doar ultimul, dacă într-adevăr îşi va înceta apariţia, dintr-o listă destul de cuprinzătoare de ziare cu o existenţă efemeră. Lista de mai jos nu este exhaustivă, mai ales că include numai gazete apărute la Bucureşti. Sunteţi bineveniţi să o completaţi şi corectaţi.
• Tineretul liber. Ziarul n-a avut chiar o existenţă efemeră, dimpotrivă, dacă socotim şi anii comunismului, în care s-a numit Scînteia tineretului. Este, însă, primul şi singurul membru al trio-ului formidabil de la Casa Scânteii (România liberă, Scînteia/Adevărul şi Scînteia tineretului/Tineretul liber) care a dat ortul popii, după ce, la începutul anilor 90, tipărise până la 750.000 de exemplare pe zi.
• Seara. Apărea de câteva ori pe săptămână, era scos de trustul Topaz (care făcea şi revista Zig-Zag) şi era condus de Mihai Coman. A fost, cred, primul ziar cu o grafică şi un tipar off-set la standarde înalte, ba chiar a şi câştigat, în premieră pentru o gazetă românească, un concurs internaţional de design (şi Business Standard a excelat în premii la acest capitol). Se întâmpla prin 1992, dacă nu mă înşel, iar ziarul a apărut doar câteva luni. Din câte spun unii dintre cei care au participat la facerea lui, a fost un ziar omorât în mod dubios chiar de patron, înainte să aibă şansa de a se impune pe piaţă.
• Meridian. Ziarul avea o grafică inspirată de International Herald Tribune şi era editat de Eduard Victor Gugui, cel care avusese succes cu revista Baricada. Actualitatea internaţională avea parte de spaţii ample. Din câte îmi amintesc s-a închis după doi-trei ani, pe la mijlocul anilor 1990.
• Ultimul cuvânt. Un alt ziar cu o existenţă curioasă. Editor era agenÅ£ia Graffiti a lui Cristian Burci. Director era DragoÅŸ Grigoriu, care pe atunci (în 2003) avea doar vreo 23 de ani. Ziarul a adunat ziariÅŸti de la mai multe redacÅ£ii (Evenimentul zilei, Tinerama, Ora, Azi etc.), le-a oferit salarii foarte mari pentru vremea aceea ÅŸi o redacÅ£ie-hală, prima redacÅ£ie computerizată din BucureÅŸti — aproape omul ÅŸi computerul (se lucra pe Macuri). A fost, aÅŸadar, ziarul care a mărit salariile ÅŸi a adus computerul în redacÅ£iile din presa centrală (la ora aceea la România liberă textele se scriau de mână ÅŸi se dădeau la dactilografă). Ziarul s-a închis după numai câteva luni.
• Sportul românesc. Cunoscut şi sub numele de Sportul roşu, ziarul înfiinţat de Mitică Dragomir în 1991 a pierit după ce, în 1997, redacţia condusă de Ovidiu Ioaniţoaia a trecut în barca lui Adrian Sârbu, alături de care a scos ProSport (figura avea să se repete când echipa a trecut de la ProSport la Gazeta Sporturilor). Dragomir a mai iniţiat şi ziarul Universul (varianta de Bucureşti), precum şi tabloidul de scandal Atac la persoană.
• Monitorul de BucureÅŸti. O altă poveste efemeră a anilor ’90, când reÅ£eaua Monitorul, pornită de la IaÅŸi ÅŸi extinsă în mai multe oraÅŸe din Moldova, scotea, pentru scurtă vreme, ÅŸi o ediÅ£ie de BucureÅŸti.
• Compact. Primul cotidian gratuit din Bucureşti, scos de Ringier, a rezistat aproape trei ani pe piaţă. Trustul elveţian l-a închis la începutul acestui an.
• Sport Total. O idee generoasă: un cotidian de sport care să scrie şi altceva decât fotbal. Nu mai ştiu cât a fost pe piaţă. Doi ani? Mai puţin? Nicolae Bara, patronul, l-a închis în 2007, după ce s-a făcut că cedează acţiunile şefilor redacţiei.
• Ziarul. Un tabloid care la un moment dat avea ceva succes (ajunsese pe la 30.000 tiraj). Acelaşi Nicolae Bara l-a cumpărat în 2007, când ziarul se zbătea să supravieţuiască, şi i-a pus cruce la scurtă vreme după aceea.
Realitatea-Caţavencu începe să renunţe la Caţavencu (Tabu, 24 Fun etc.)
>> UPDATE // Cristina Bazavan, redactor-şef la Tabu, scrie pe blogul ei şi în editorialul din numărul viitor că revista a ieşit din trustul Realitatea-Caţavencu şi trebuie să găsească un investitor. Dacă nu va reuşi, se va închide. //
Mediafax ÅŸi Pagina de Media au anunÅ£at că Realitatea-CaÅ£avencu renunţă de luna viitoare la publicaÅ£iile din divizia Lifestyle, adică Tabu, 24 Fun, Aventuri la pescuit, Bucătăria pentru toÅ£i ÅŸi Super Bebe. Revistele vor continua să apară, dar nu vor mai face parte din trust. Mediafax (la care nu am acces, ÅŸtirea mi-a fost pasată de prieteni) zice că revista 24 Fun va fi preluată de Alexandru Săndulescu ÅŸi Sorin Vulpe, Aventuri la pescuit de Sorin Vulpe, Bucătăria pentru toÅ£i de Răzvan Cucui, iar Super Bebe de Tana Pazara. Trustul zice că încă se poartă discuÅ£ii pentru Tabu. E un “management buyout”, i-a spus Sorin Ovidiu Vîntu lui PetriÅŸor Obae, o soluÅ£ie adoptată pentru ca revistele să poată rămâne pe piaţă.
Cei de la Realitatea-CaÅ£avencu nu vorbesc de “vânzare” (chiar dacă Vîntu spune “buyout”), ci de schimbarea managementului.
Revistele respective făceau parte din trustul Caţavencu înainte ca acesta să fie preluat de Sorin Ovidiu Vîntu (nu sunt sigur de Aventuri la pescuit, totuşi). În condiţiile în care SOV spusese recent, într-un interviu cu Petrişor Obae, că nu mai crede în presa scrisă ca business, trustul său rămâne acum, dintre publicaţiile pe care le-a preluat când a făcut joncţiunea cu caţavencii, doar cu Academia Caţavencu şi Cotidianul (şi Idei în dialog, cred, dar aia oricum nu se pune). Primul semn clar al unei rupturi de caţavenci a venit când managementul Cotidianului a fost încredinţat lui Cornel Nistorescu, în dauna lui Doru Buşcu şi a tuturor celor care participaseră la punerea ziarului sub aripa Academiei Caţavencu.
Cristian Şuţu s-a făcut academician
Omul cu palatul a anunÅ£at pe blog că a plecat de la Cotidianul ÅŸi a ajuns la Academia CaÅ£avencu. Naiv, cum mă ÅŸtiÅ£i, l-am întrebat de ce a plecat ÅŸi mi-a spus că a fost dat afară, lucru pe care, desigur, îl puteam deduce ÅŸi de pe blog, unde a dat de înÅ£eles că n-a plecat din vrerea lui. L-am mai întrebat dacă i-a fost dat un motiv ÅŸi mi-a răspuns: “Da, unul ruÅŸinos. Atât pot să spun”.
Există soluţii pentru a scăpa de ofiţerii acoperiţi din presă?
Cotidianul lui Cornel Nistorescu a lansat o campanie pe care o numeÅŸte “de igienizare profesională”. Pornind de la ideea că există ofiÅ£eri acoperiÅ£i în redacÅ£ii, lucru confirmat la diverse niveluri de-a lungul ultimilor ani, Nistorescu scrie:
A venit vremea pentru curăţarea presei din România de ofiÅ£erii sub acoperire. Altfel progresul devine imposibil, dezbaterea de idei – o confuzie controlată, iar dezvăluirea corupÅ£iei – un spectacol, ieftin, ce plictiseÅŸte pe toată lumea.
Fără eliminarea acoperiţilor din presă, toate se îneacă în balta controlată a serviciilor. Fără scuturarea presei de ofiţerii acoperiţi, nimic nu se termină cu nimic!
Problema este că ziarul nu furnizează (încă) îi modul în care aceşti ofiţeri ar putea fi desconspiraţi. La urma urmei, fără o acţiune clară de demascare fără dubii a tuturor acestor lucrători ai serviciilor de securitate, rămânem la stadiul de vorbe.
Răul cel mai mare pe care îl fac acoperiţii este, desigur, acela că pot deturna, la ordin, agenda publică, pentru a servi interese obscure. Pot arunca cititorii pe piste false, pot discredita anumite personaje, mişcări sau organizaţii şi aşa mai departe.
Întrebarea mea naivă este dacă există soluţii reale pentru identificarea acestora şi îndepărtarea lor din redacţii. Şi, în cazul în care acest lucru este imposibil, dacă există soluţii pentru a reduce până la un minimum impactul distructiv al acestor indivizi asupra instituţiilor de presă, asupra publicului şi, în ultimă instanţă, asupra democraţiei. Îndrăznesc, chiar, la fel de naiv, să avansez o soluţie; adoptarea, în redacţii, a unor proceduri de lucru care să respecte regulile jurnalismului profesionist, sub forma unor documente scrise, de tip Cod de scriitură, Cod de conduită profesională, Flux obligatoriu de lucru ş.a.m.d., ar putea duce la micşorarea posibilităţilor de acţiune ale unor inşi al căror rol se pare că este devierea activităţii jurnalistice astfel încât interesele altora, nu ale publicului, să aibă prioritate. Sigur, asemenea documente trebuie nu doar adoptate, ci şi respectate.
Alte păreri? Care ar fi soluţiile, dacă ele există, pentru a scăpa de ofiţerii acoperiţi din presă?
Pavel Lucescu: “Gata, am plecat ÅŸi io”
Încă unul care părăseşte Cotidianul. Din plictiseală; nu l-a dat nimeni afară şi nu e victima nimănui, zice Lucescu.
Deontolog, vorbă de ocară
Demult voiam să mă apuc să scriu ceva despre cariera cuvântului “deontolog” (un substantiv ciudat, care nici nu există în dicÅ£ionar). ÃŽn spaÅ£iul public românesc, termenul a ajuns să fie oarecum sinonim cu “făţarnic” or “ipocrit”. Un personaj, adicătelea, care predică deontologia, dar practică altceva. Problema principală e că acest cuvânt inventat pune într-o lumină proastă termenul de la care-ÅŸi trage rădăcina. Modul în care e folosit sugerează, cumva, că deontologia e o chestie naÅŸpa.
Gândurile de mai sus mi-au (re)venit în minte citind un excelent text al Alinei Bărgăoanu-Vasiliu pe blogul ei de la Cuget liber. Jurnalista a descoperit un articol în care un comentator de carieră scrie, în principiu, că deontologia e un moft. Redau doar un pasaj din postarea Alinei:
Vreţi să ştiţi ce ar face acest … cu ziaristul (sau „ziariciulâ€?) Vasilică, dacă ar îndrăzni să scrie despre un prieten al său (cam în felul în care Mirela Corlăţan de la Cotidianul a scris despre Romoşan, prietenul lui Nistorescu)? Iată: „Cum ar fi să am eu un ziar şi să-l înjure Vasilică pe cel mai bun prieten al meu, fiindcă pe Vasilică îl mănîncă deontologia în cur? Sau în cur deontologia, chestiune de topică. Întîi l-aş bate pe Vasilică. Secundo, l-aş da afară pe Vasilică. Apoi, l-aş îngropa pe Vasilică. Pe urmă, l-aş dezgropa pe Vasilică, aşa, ca să mă distrez puţin. În final, l-aş scoate definitiv de pe piaţă pe Vasilică.â€?
..
Timi cum?
Cotidianul aminteÅŸte, într-un articol preluat de la NewsIn, o întrebare a ziariÅŸtilor de la Bild. “Timi cum?” — au scris aceÅŸtia, jubilând la ideea că VfB Stuttgart va întâlni în play-off-ul Ligii Campionilor o echipă necunoscută din România. Păi cum adică Timi cum? Ne răspunde chiar Cotidianul: e vorba de “FC TimimiÅŸoara”.
Soluţii pentru Cotidianul
Mihnea Măruţă a întrebat câţiva oameni din presă ce cred ei că ar trebui să facă redactorii de la Cotidianul şi cum văd soluţionarea conflictului. La el pe blog sunt cinci răspunsuri, de la Grigore Cartianu, Victor Ciutacu, Iulian Comanescu, Vlad Macovei şi de la mine. Eu am profitat ca să-mi spun părerea şi despre concedierea Mirelei Corlăţan, autoarea articolului iniţial despre Petru Romoşan. Redau mai jos ce am scris:
1. Cum credeÅ£i că ar trebui să reacÅ£ioneze redactorii de la “Cotidianul”, Å£inând cont de cele întâmplate în ultimele zile?
2. Cum se poate soluÅ£iona conflictul de la “Cotidianul”?
1. E greu să mă pun în situaţia lor. Cred că e dificil de lucrat cu un şef care vede conspiraţii şi loaze la tot pasul şi care nu se sfieşte să tăvălească în praful din piaţa publică oamenii care nu-i convin. Eu sunt un naiv şi în plus mi-e silă să tot văd conspiraţii peste tot. Aşa că fac abstracţie de faptul că o tabără spune că Nistorescu e o unealtă care serveşte nişte interese politice precise, în timp ce Nistorescu însuşi vede numai uneltiri, de la publicarea articolului despre prietenul său, la reacţiile de la ziar, de pe bloguri şi din restul presei.
ÃŽn aceste condiÅ£ii, presupunând că atât redactorii, cât ÅŸi noul boss au în comun interesul ca ziarul să aibă o prestaÅ£ie bună, cred că singura soluÅ£ie pentru redactorii care lucrează acum la Cotidianul este să găsească o cale de comunicare cu Cornel Nistorescu. Să-l facă să înÅ£eleagă, cumva, că nu mai suntem în anii ’90. Eu sunt convins ca viziunea despre jurnalism a lui Cornel Nistorescu poate fi foarte sănătoasă. Dar nu pare să o comunice în redacÅ£ie, unde, din câte se vede de la distanţă, se comportă arogant ÅŸi dispreÅ£uitor. Iar redacÅ£ia e alcătuită din personalităţi care reacÅ£ionează, fireÅŸte, la rândul lor. ÃŽn cazul în care viziunea despre jurnalism a noului ÅŸef e chiar incompatibilă cu oamenii de acolo, atunci soluÅ£ie care să mulÅ£umească ambele părÅ£i nu există. ÃŽnsă în orice condiÅ£ii cred că e normal ca toată lumea, jurnaliÅŸti care rămân ori jurnaliÅŸti care pleacă din redacÅ£ie, să pretindă de la Cornel Nistorescu un minim respect.
2. Cred că mai sus am răspuns oarecum ÅŸi la această întrebare, dar voi încerca să merg puÅ£in mai departe. ÃŽn primul rând, Nistorescu trebuie să-ÅŸi clarifice viziunea în redacÅ£ie, să spună ce vrea cu acest ziar, unde vrea să-l ducă din punct de vedere editorial. Abia atunci va fi în drept să solicite înÅ£elegerea ÅŸi participarea redacÅ£iei. ÃŽn prezent proiectul lui e neclar, iar opoziÅ£ia maorităţii liderilor din redacÅ£ie e justificată în condiÅ£iile în care noul ÅŸef tratează oamenii ca pe moÅŸie ÅŸi ia măsuri pe care nu le explică. Modul în care a “rezolvat” cazul Corlăţan este total greÅŸit, pentru că dă o sumedenie de semnale anti-profesie. ÃŽntre altele, încurajează autocenzura ÅŸi inhibă investigaÅ£iile curajoase pe care Nistorescu se laudă că le va promova. Asta pentru că jurnaliÅŸtii se vor abÅ£ine de la acÅ£iuni curajoase în condiÅ£iile în care cei care îi ameninţă au câştig de cauză în faÅ£a ÅŸefului redacÅ£iei. ÃŽn plus, mută în mod incorect răspunderea profesională în întregime pe umerii reporterului. Presupunând că Mirela Corlăţan a greÅŸit, ori că materialul ei iniÅ£ial putea fi completat sau nuanÅ£at, trebuia ca Nistorescu să Å£ină seama de faptul că munca de redacÅ£ie nu e solitară, că acel text a fost editat, coordonat, selectat pentru a apărea în pagină. Mirela Corlăţan a procedat sută la sută corect: s-a documentat, a discutat cu persoana în cauză, a redactat textul ÅŸi am credinÅ£a că la un ziar precum Cotidianul subiectele sunt discutate în avans, iar un articol trebuie să treacă de câteva filtre înainte să intre la tipar.
Sigur, o altă soluţie poate veni chiar dinspre conducerea trustului sau patronat, care ar putea decide îndepărtarea lui Nistorescu. Însă mă îndoiesc că se va întâmpla astfel, pentru că, dacă omul a fost adus acolo ca ultimă încercare de salvare a ediţiei tipărite, probabil că următorul pas ar fi să se pună cruce (iar dacă e acolo doar pentru a orienta politic ziarul înainte de alegeri, aşa cum susţin unii, atunci probabil că face exact ceea ce se aşteaptă de la el).
Mirela Corlăţan, concediată de Nistorescu
Am aflat de la Mihnea Măruţă şi nu pot să nu mă gândesc la faptul că reacţia lui Nistorescu pare să împlinească ameninţările lui Romoşan, care i-a spus Mirelei Corlăţan că o va scoate din presă. Neîndoielnic, Mirela are unde să se ducă, cu siguranţă are deja oferte, însă gestul lui Cornel Nistorescu dezvăluie un om hăituit, care acţionează în totală lipsă de concordanţă cu principiile meseriei pe care se presupune că trebuie s-o slujească. E îngrijorător când un şef de gazetă înţelege să-şi sacrifice reporterii în asemenea circumstanţe, când ei n-au greşit, principial, cu nimic. Chiar nu înţeleg, în ciuda tutuor scenariilor vehiculate, cum poate Cornel Nistorescu să se comporte atât de dispreţuitor faţă de jurnaliştii care îl înconjoară.
Nistorescu la Cotidianul, Ursu director editorial Realitatea
Redau mai jos comunicatul primit de la grupul Realitatea-CaÅ£avencu. Nu mai ÅŸtiu a câta oară se schimbă conducerea editorială a Cotidianului în numai câţiva ani, dar cu siguranţă numirea lui Cornel Nistorescu este dintre cele mai importante, având în vedere proeminenÅ£a acestuia. ÃŽntrebarea este ce influenţă va avea apariÅ£ia lui Nistorescu în redacÅ£ie asupra modului în care este structurat ziarul. Rămâne de văzut dacă la Cotidianul a venit încă un “nume”, sau un conducător.
Nistorescu va prelua conducerea Cotidianului de la 1 august. El este creditat cu transformarea Evenimentului zilei într-un ziar serios, după plecarea lui Ion Cristoiu (care oricum începuse să facă tranziţia către un stil ceva mai sobru). Unul dintre lucrurile pe care le-a făcut Cornel Nistorescu la EVZ a fost să încurajeze comentariile şi să dea o voce, în rubrici de opinie, şi altor jurnalişti în afara conducătorului gazetei (după ce, multă vreme, articolul de fond al lui Ion Cristoiu fusese singurul material de opinie din ziar).
La Cotidianul, experimentatul gazetar găseşte un peisaj aflat la celălalt pol: o abundenţă de personalităţi şi opinii, plus un viraj şi mai hotărât către analiză şi comentarii, odată cu recenta restructurare.
Aducerea lui Nistorescu reprezintă totodată un semnal împotriva zvonurilor despre intenţia trustului de a desfiinţa ediţia de print a Cotidianului după alegeri. Ar fi mai greu de crezut că Nistorescu, un tip care şi-a construit faima unei personalităţi incomode, de om care spune lucrurilor pe nume, să fi acceptat să cârmească o navă ce nu poate evita naufragiul; pe de altă parte, se poate argumenta că e posibil ca proverbialul său simţ financiar să fi jucat un rol decisiv în hotărârea de a prelua ziarul chiar şi în această situaţie.
Mai jos, comunicatul de la Realitatea-Caţavencu:
Bucuresti, 31 iulie 2009
Jurnalistul Cornel Nistorescu va prelua de la 1 august conducerea publicatiei Cotidianul, care apartine Grupului de presa Realitatea-Catavencu. In acelasi timp, Adrian Ursu – redactor-sef al publicatiei in ultimul an – a fost promovat director editorial al Realitatea TV si va continua sa realizeze emisiunea din prime time.
Co-fondator al trustului de presa Expres imediat dupa Revolutie, Cornel Nistorescu a condus revista cu acelasi nume, iar in 1997 a devenit directorul cotidianului “Evenimentul Zilei�. De asemenea, Nistorescu s-a numarat printre fondatorii primului post national privat de radio din Romania, Europa FM, dar si al postului local de radio Total FM. Cornel Nistorescu este de cativa ani unul dintre principalii colaboratori ai postului de televiziune Realitatea TV.
La randul sau, Adrian Ursu este unul dintre cei mai respectati jurnalisti de presa scrisa si televiziune, care s-a format la ziarul Adevarul. Co-fondator al ziarului Gandul, Adrian Ursu s-a alaturat Grupului Realitatea-Catavencu in 2007, ca membru al consiliului editorial Cotidianul si realizator de talk-show la Realitatea TV.
..
