Posts Tagged ‘George Popescu
Plagiatul, un obicei
Acum câţiva ani, un taximetrist mi-a buÅŸit maÅŸina în timp ce dădea cu spatele, într-o parcare. Am mers la poliÅ£ie, unde s-a dovedit că omul băuse. “Doar o bere”, s-a scuzat ÅŸoferul. ÃŽmi amintesc privirea pe care i-a aruncat-o poliÅ£istul. “Păi bine, măi”, i-a spus, “tu din asta trăieÅŸti”.
O studentă a copiat odată o întreagă lucrare ştiinţifică şi şi-a pus cu nonşalanţă numele pe ea. O colegă ziaristă a tras la un moment dat un articol ce era copiat aproape cuvânt cu cuvânt după un text de-ale mele (şi încă unul publicat într-o carte apărută în Germania). Şi mai sunt multe exemple. Despre plagiat am scris, între altele, pe aici. Tot despre plagiat ne povesteşte George Popescu, de la care aflăm că unii studenţi îşi încearcă norocul şi în condiţiile în care proful se chinuie serios şi în repetate rânduri să explice că nu tolerează aşa ceva.
Sigur, trăim în ţara referatelor copiate şi învăţate pe de rost, a doctoratelor luate pe munca altora, a cărţilor copy/paste. Nu mai vorbim de copiat, care printre elevi e considerat o virtute. Dar asta nu înseamnă că astfel de lucruri trebuie să fie considerate acceptabile. Cu atât mai puţin când vorbim despre studenţi la jurnalism şi jurnalişti. Nu e vorba numai de faptul că e un obicei scârbos. Nu e vorba numai de faptul că plagiatorii îşi însuşesc proprietatea altcuiva. E vorba de faptul că jurnaliştii trăiesc din adevăr. Dacă-şi bat joc de adevăr, îşi bat joc de ei înşişi.
Ciclopromenada nocturnă 3
Prietenul meu George Popescu, devenit vajnic promotor al bicicletei, organizează în noaptea asta a treia ediţie a Ciclopromenadei nocturne, o plimbare pe două roţi în mai puţin praf, mai puţină aglomeraţie şi, desigur, mult mai puţin soare. Detalii la George pe blog. Mi s-a părut interesantă lista canalelor care au dat ştirea; George arată şi ce e greşit în fiecare dintre relatări şi este destul de neliniştitor să vezi câţi jurnalişti dau informaţii inexacte, chiar şi atunci când le este foarte uşor să capete detalii despre un anumit eveniment.
You Tube dă lecţii de jurnalism
Inca un site studentesc: infocampus.ro
Scriu studenti, coordoneaza George Popescu si Cristian Curus, gireaza CJI. Are o tema foarte faina de WordPress si articole interesante. InfoCampus.ro. Succes.
Redactie pentru studenti la CJI
Centrul pentru Jurnalism Independent incepe in aceasta luna programul InfoCampus, in cadrul caruia studentii de la jurnalism si comunicare din Bucuresti vor invata cum se lucreaza intr-o redactie si vor produce o publicatie online. Coordonatorii redactiei vor fi Cristian Curus si George Hari Popescu.
Programul va imbina prelegerile cu activitatile de teren si asistenta individuala acordata cursantilor. Din cate inteleg, profesionisti din industria mass media vor veni ca vorbitori invitati.
Doritorii trebuie sa trimita un CV si o scrisoare de intentie pana la 22 februarie, iar cei pasionati de foto si/sau video pot include link-uri catre exemple din munca lor, sau pot anexa maximum trei fotografii si/sau clipuri video. Candidaturile se trimit prin email sau fax la Mihaela Danga, coordonator de program: mihaela@cji.ro sau fax 021 311 1378.
Programul incepe in martie si dureaza pana in august.
Sange, sex, bani, Elena Udrea, Basescu
Petrisor Obae s-a apucat sa faca pe Pagina de Media, in colaborare cu Happy Fish, interviuri video. Primul dintre ele cu cine altul decat Cristian Tudor Popescu, acest crucisator al presei romanesti. Foarte interesant. Intre altele, CTP a aratat ca stie ceva SEO si a spus ca, pe net, daca pui “Becali” in titlu nu te mai acceseaza lumea ca pe vremuri. Dar ce sa pui? a intrebat Petrisor, iar CTP a raspuns ca “sange”, “sex”, “bani”, “Elena Udrea” si “Basescu”. Drept pentru care fac si eu o proba si bag toate chestiile astea in titlu, sa vad cate accesari primesc.
Ce a mai spus Cristian Tudor Popescu, intre altele: ca presa scrisa moare, ca radioul moare, ca televiziunea nu se simte nici ea prea bine si ca lumea isi va lua in scurt timp stirile doar de pe net. Ca Evenimentul zilei, Romania libera si Cotidianul sunt de dreapta desi nu mai exista dreapta, ca Jurnalul national e de stanga, dar tot intre ghilimele si ca Adevarul e mai putin de dreapta decat primele trei, dar tot pe acolo, insa foarte comercial si asezonat cu foarte mult marketing.
Ca Guzganul rozaliu (Hrebenciuc) dadea telefoane in redactia Adevarul la ordinele lui Nastase, care era ofticat ca ziaristii nu respectau ordinele si ca in general nu prea mai e nevoie de guzgani rozalii astazi, pentru ca jurnalistii sunt alesi si educati de companiile de presa astfel incat sa nu miste in front. Cu alte cuvinte, controlul politic al presei exista in continuare, ba chiar mai abitir ca altadata. A, si ca daca iesea Nastase la alegeri el, Cristian Tudor Popescu, ar fi fost indepartat din fruntea Adevarului chiar mai rapid decat s-a intamplat.
Mi-a placut foarte mult fraza:
“Incep sa rad si eu ca Mircea Badea, poate chiar isteric in anumite momente”
ce a venit imediat dupa un hohot de ras care, intr-adevar… dar sa lasam asta.
Ce m-a nemultumit usor a fost faptul ca mi se tot intrerupea transmisia, din cauza faptului ca materialul se incarca greu, in ciuda faptului ca n-am o conexiune chiar proasta. Daca vi se intampla la fel, e bine sa lasati sa se incarce intai, si abia apoi sa dati play. Ce ajuta e faptul ca interviul e spart in patru bucati si ca Petrisor a publicat si transcrierea.
Aflu de la George Popescu (care nu pare de acord cu afirmatia CTP ca “blogul este o fandoseala”) ca interviul a fost filmat profi, cu doua camere si lumini.
Cum impacam jurnalismul cu netul si la ce ne foloseste — o discutie cu George Popescu
Trebuie sa invatam sa facem un grafic cu statistici, in loc sa le povestim in articol. Sau sa mergem cu camera video la un eveniment, nu doar cu carnetelul ori reportofonul, zice omul cu care am discutat, pe messenger, asa cum promisesem demult, despre diverse lucruri: de ce jurnalistii si managerii de presa de la noi par sa nu inteleaga cum sta treaba cu tehnologia si internetul, de ce studentii sunt inerti (ok, doar unii dintre ei), ce-i aia si la ce e bun un blog personal intr-o era in care toata lumea a invatat ca e bine sa te specializezi.
George Hari Popescu, colegul meu de la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, Universitatea din Bucuresti, e unul dintre acele specimene rare de profi care nu tin doar cursuri, ci se implica, fara sa fie platiti pentru asta, in tot soiul de proiecte in beneficiul studentilor. Si al facultatii. Asa ca, in afara de cursuri, care au, in cazul lui, legatura cu internetul si calculatoarele, George se mai ocupa de site-urile facultatii, de meditatii gratuite online pentru admintere, de intalniri cu reprezentanti ai industriei si de alte lucruri. Inclusiv un blog. Si mai tine un curs de jurnalism online la CJI.
//foto: vivid.ro//
Bradutz:
asadar, freelancer si prof de jurnalism
unul dintre putinii ziaristi de la noi specializati pe tehnologie si internet
George Hari Popescu:
exact
nu chiar puţini
sunt foarte mulţi acum
Alex Rădescu, Dan Dragomir etc.
Jurnalism si tehnologie
Bradutz:
fata de cei specializati pe politic sau sport sau social sunt totusi putini
George Hari Popescu:
asta aÅŸa e
dar eu sunt combinaţie unică
adică freelancer + prof
Bradutz:
desi probabil ca publicul interesat de tehnologie e cel putin la fel de mare ca publicul interesat de politica, nu?
George Hari Popescu:
cel interesat de politică e mai mare
judecînd după comentariile online
Bradutz:
poate ca cei interesati de tehnologie nu sunt obisnuiti sa fie bagati in seama
si comenteaza mai mult pe softpedia decat pe evz.ro
Read the rest of this entry »
SEO pe romaneste pentru WordPress
George Popescu il lauda la el pe blog pe Tudor Rad, care a scris si publicat un ghid de optimizare pentru WordPress, in limba romana. Ma alatur si eu lui George, care spune ca e o chestie extraordinara si ca ar fi fain daca bloggerii de top ar avea cat mai multe initiative asemanatoare, nu neaparat in domeniul bloggingului.
Cu aceasta ocazie, reamintesc ca diverse sfaturi utile se gasesc si pe blong.eu, blog creat pentru a sustine un proiect al CJI si Soros (care explica ONG-urilor cum se pot folosi de blogging in munca de advocacy), dar care contine lucruri utile pentru orice blogger incepator.
Un personaj: Investitorul online venit din tari straine
Iulian Comanescu s-a apucat de curand sa scrie o serie de portrete ale unor personaje (sau, daca vreti, sa descrie niste tipologii) destul de usor de recunoscut pentru cei care se invart prin anumite cercuri de business. Seria se cheama Zero caractere, iar cel mai recent text este dedicat investitorului online venit din tari straine. Cum mi-am luat si eu o teapa de vreo 5 mii de euro de la un baietel dintr-asta tupeist, m-am uitat dupa el prin text — si sigur ca l-am recunoscut. Si l-m-am recunoscut si pe fraier (care inca mai spera sa-si recupereze paguba).
>> George Popescu a scris si el, acum ceva vreme, un text pe acelasi subiect, ceva mai tintit.
>> Sunt convins ca Iulian nu a avut neaparat un anumit personaj in minte. Caractere dintr-astea sunt destule in lumea business-ului romanesc.
Adevarul de seara, ziar gratuit
George Popescu se intreaba pe blogul sau daca sunt adevarate zvonurile privind un nou ziar gratuit scos de grupul Adevarul si daca or avea vreo legatura cu masinile pe care le-a vazut inscriptionate cu Adevarul de seara.
Raspunsul este ca da, Adevarul pregateste o editie de seara, care se va distribui gratuit. Este, daca nu ma insel, primul ziar de seara care apare in Romania din anii ’90 incoace incoace si primul cotidian de seara aparut dupa ’89. Nu stiu cat au mai aparut ziare de seara pe vremea comunismului, dar singurele cotidiene de seara de care imi amintesc in acest moment dateaza din perioada de pana in al doilea razboi mondial. E vorba de editii de seara ale unor ziare precum Universul. Inainte de 89, bucurestenii aveau un ziar de dupa-amiaza, Informatia Bucurestiului, care a fost rebotezat Libertatea si a devenit ulterior ziar de dimineata. La un moment dat, Evenimentul zilei a scos o editie de dupa-amiaza, botezata Bulina Albastra. Dar unicul ziar de seara aparut dupa caderea comunismului, pe la inceputul anilor ’90, pentru scurt timp, a fost Seara — era facut de Mihai Coman si scos de trustul Topaz, care tiparea si revista Zig Zag. Ziarul a aparut o vreme (se tiparea de trei ori pe saptamana, daca tin bine minte), a castigat si un premiu international pentru design (facut de Gigi Cojocariu, daca nu ma insel), insa a disparut din peisaj dupa doar cateva luni.
Sunt mai multe probleme specifice care fac ca un ziar de seara sa fie un produs pretentios, greu de facut. Printre altele, procesul de productie e foarte scurt. Apoi, sistemul de distributie trebuie sa fie foarte eficient. Cred ca solutia adoptata de Adevarul, aceea de a scoate un gratuit, e cea mai buna, pentru ca ar fi dificil sa vinzi un asemenea produs la chioscuri. Probabil ziarul se va distribui prin puncte aglomerate din Bucuresti, gen statii de metrou, autobuz, mall-uri etc. Nu stiu inca nimic de planurile privind acoperirea — daca ziarul va fi national, sau distribuit doar in Capitala. Promit sa revin pe masura ce aflu alte informatii.
>> UPDATE // Petrisor Obae spune ca ziarul va aparea nu doar la Bucuresti, ci si in cateva alte mari orase (Cluj, de exemplu, dupa cum scrie Andrei Aronet), ca de el se va ocupa Sabin Orcan (fost, desigur, la EVZ), ca va avea 16 pagini si un tiraj de peste 100.000 de exemplare.
